Autograf a fost pentru mine o provocare. După cum v-am spus de câteva ori, blogtourul este întotdeauna o ocazie minunată pentru a întâlni autori noi sau pentru a ieși din zona mea de confort literar. George Arion ne invită la teatru. Și eu am acceptat bucuroasă invitația lui!
Aș minți dacă aș spune că știam de faptul că George scrie teatru. Dar trebuie să spun că am mai fost la teatru (nu atât de des pe cât ar trebui sau pe cât mi-ar plăcea) și mi-a plăcut mult! Dar de carte tot mi-a fost teamă, să știți. Una e să vezi scenele cum prind viață sub ochii tăi, să auzi actorii și să le vezi reacțiile, să intri în atmosferă cu ajutorul lor. Și alta este să citești acasă, să încerci să dezvolți toate acele indicații și să le permiți să crească în mintea ta.
Invitație la teatru!
Din fericire, cu antrenamentul făcut deja de toate cărțile citite înainte, imaginația mea așteaptă o singură scânteie și bum! începe să așeze totul la locul lui. Mi-a fost ușor așadar să mă descurc cu replicile primite, cu cele câteva indicații scenice. Și mi-a plăcut mult goana asta după emoții. Încercam să îmi imaginez mimica fiecărui actor, încercam să dau fiecăruia o ținută și o față. Ce să mai, e o experiență pe care o recomand tuturor! Și musai să alegeți Autograf, mai ales pentru prima piesă de teatru, cea care a fost și a rămas preferata mea.
Scena crimei sau caruselul ucigașilor – este prima piesă de teatru propusă de autor. A fost preferata mea și m-am gândit continuu la ce actori aș fi ales eu pentru a o pune în scenă. Deși autorul ne oferă la începutul fiecărei piese detalii importante: unde a mai fost publicată, unde a fost pusă în scenă și cine a interpretat personajele, mie mi-a plăcut să schimb distribuția și să mă joc un pic de-a regizorul.
Șapte piese mortale, o farsă și două monodrame
Știam că voi citi teatru, dar nu îndrăznisem să mă gândesc măcar la faptul că autorul va transpune pasiunea sa pentru romanele polițiste și aici. Teatru polițist. Poate pentru voi, cei pasionați și atotștiutori, acest fel de teatru vă este familiar. Dar mie nu mi-a fost. Bine, mă gândeam că este posibil să dau și aici peste crime și criminali, dar nu mă gândeam că voi trăi atât de intens în mijlocul evenimentelor.
Scena crimei sau Caruselul ucigașilor, Amintiri din livada cu meri, Misterul unei nopți cu viscol, Două kilograme de heroină, Revelion cu poștașul, La capătul răbdării și În labirint sunt cele șapte piese mortale, piese care ne poartă pașii fie în țara noastră, fie pe meleaguri străine.
Urmează cele două monodrame, Autograf și Actrița, ambele fiind scrise special pentru Eugen Cristea, respectiv pentru marea doamnă Cezara Dafinescu.
Autograf – citiți și vă minunați!
Nu vă pot povesti piesele de teatru, dar vă pot îndemna să citiți Autograf, volumul care ni-l arată și altfel pe George Arion.
„Un remarcabil volum de teatru-teatru, pe o gamă largă de formule perfect stăpânite.” (Ion Bogdan Lefter)
E greu de citit teatru? Poate fi. E interesant? Da. Pentru că te provoacă să umpli tu anumite spații. Din punctul meu de vedere, filmul îți oferă tot. Teatrul te invită să participi activ. Să ții minte, să așezi în locul corect, să stabilești legături. Cam așa și în cazul cărților. Autorii de romane îți oferă detalii, descrieri amănunțite ale celor mai importante scene. Autorii pieselor de teatru îți dau personajele, replicile și câteva indicații scenice. Iar tu trebuie să umpli golurile rămase. Și să dai timp emoțiilor să se așeze la locul lor.
Veniți la teatru?
Mi-a plăcut experiența. Primele două, trei piese au fost preferatele mele. Și celelalte au avut un strop de amar cotidian, recunoscut de la primele rânduri.
Autograf poate fi o provocare pe care eu zic că e musai să o îmbrățișați. Ce ziceți, veniți la teatru?
Autograf a primit recenzii și pe celelalte bloguri partenere, așa că vă invit și pe: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Ciobanul de azi, Analogii-Antologii, Falled și Citește-mi-l.
Autograf a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.
