Aurul maorilor (Trilogia Kauri, volumul 1) – Sarah Lark

Aurul maorilor este cea mai de preț comoară din biblioteca mea. Mă așteptam să îmi placă, dar nu mă așteptam să o ador. Să o citesc cu atâta nerăbdare, dragoste și tristețe. Tristețe pentru că se termină și pentru că va trebui să aștept continuarea ei. Nu se termină în coadă de pește, măcar asta mă ajută să nu îmi macin sufletul de una singură. Ai o speranță la sfârșit, lipsește certitudinea, dar ea răzbate precum răsăritul ce vestește începutul fiecărei zile.

Sarah Lark este o autoare completă și opera îi este desăvârșită. Reconstruiește cu precizie o lume pe care înveți să o iubești, o lume peste care pare că patina timpului nu și-a lăsat amprenta. Talentul ei este vinovat. Scrie cinematografic, detaliat și aerisit. Am putut vizualiza aievea întregul tablou. Am văzut câmpuri întinse nepopulate, băștinașii maori, am auzit fornăitul cailor, am simțit deznădejdea și speranța, ambiția și șiretenia. Este o desfătare a simțurilor acest roman. Hrănește spiritul unui aventurier, alină spiritul unui iubitor de dramă și cucerește sufletul unui însetat de dragoste. Și, din toate perioadele istorice, autoarea alege să își plaseze acțiunea pe fondul unei perioade însemnate pentru istoria Noii Zeelande – colonizarea insulei.

Dacă mă gândeam la început că voi avea parte de multe elemente istorice, autoarea m-a surprins. A găsit un echilibru. Fuziunea dintre două culturi diferite nu a fost nicicând mai frumos pictată și mai atent construită. Alb și negru, yin și yang, o lume a contrastelor, o lume pe care Sarah Lark o reface pas cu pas, o iubește, o simte și o trăiește, ca mai apoi să o trimită în lume pentru a ne face și pe noi părtași.

Înainte de a purcede la drum, trebuie să vă spun că multe din elementele cărții sunt reale și că autoarea împletește minunat ficționalul cu toate aceste evenimente. Se simte studiul autoarei și dragostea pentru această parte a lumii. Dar, peste toate astea, se simte talentul. Talent pe care îl simți răzbătând din fiecare rând.

Aurul maorilor este o saga impresionantă, o succesiune de alegeri, acțiuni și momente dramatice. Caractere imperfecte, personaje care impresionează prin poveste și destin. Vieți alcătuite dintr-o serie de piedici, compromisuri și greșeli în numele iubirii. Ambiții, orgolii, adevăr neșlefuit despre toate păturile societății, o societate avidă după control și un trib care se lasă cucerit pentru un trai mai bun. Un trib care se ghida după reguli vechi și stricte, maori care nu cunoscuseră dorința de posesiune și înavuțire, oameni simpli care respectau pământul și tot ce le dădea el, oameni care se închinau și își implorau zeii pentru iertare înainte de fiecare jertfă.

De partea cealaltă avem evoluția cu tot ce înseamnă ea. Oamenii albi, pakeha, care se scăldau în sărăcie, păcat, decădere, ambiții și lucruri care ar fi făcut viața maorilor mai ușoară. Oamenii albi puteau să cumpere amabilitatea maorilor cu câteva oale de fontă, pături groase și haine care i-ar fi putut ajuta să îndure mai ușor frigul ce le pătrundea în oase. Le dădeau toate astea, dar reușeau să strice echilibrul naturii. Aduceau bolile albilor, boli care făceau ravagii printre băștinași, aduceau alcoolul și noțiunea de femeie ușoară, răvășeau pământul în căutarea avidă după aur. Câmpiile aurifere ofereau bogăția albilor, sau măcar iluzia îmbogățirii, și deznădejde și furie maorilor. Băștinașii erau convinși că nerespectând pământul pe care îl iubeau de secole, nu făceau altceva decât să înfurie zeii.

Aurul maorilor – fuziunea a două culturi diferite

Dar pakeha erau mulți, veneau cu miile pe corăbiile lor impunătoare, ridicau case, creșteau animale, omorau balene, se îmbătau și urcau tot mai sus. Dădeau naștere satelor care deveneau mai apoi orașe, zone care atrăgeau oportuniștii și cartoforii, samsarii de cai și bărbații care reușeau să evadeze de pe insula Van Diemen s Land, insula pe care erau trimiși condamnații irlandezi pentru ispășirea pedepselor. Primeau ani grei de muncă silnică, dar erau grațiați dacă aveau o conduită ireproșabilă. Era și o închisoare pentru femei, închisoare unde se organizau așa zisele ”târguri de căsătorie”. Deținutele erau aliniate și bărbații dornici de căsătorie treceau prin fața lor lăsând să cadă o batistă albă în fața alesei. Fata care era aleasă, era grațiată.

Romanul se întinde pe durata anilor 1846 – 1863, ani în care îi vom însoți pe protagoniști prin toate schimbările din viața lor. Toată acțiunea este împărțită în părți care sunt intitulate foarte sugestiv.

• Demnitate – 1846 – 1847, Irlanda, ținutul Wicklow
• Bunătate – 1847 – 1850, Anglia, Londra, Van diemen s Land, Noua Zeelandă, Port Cooper, Canterbury Plains
• Forță – 1850 – 1858, Nelson, Kaikoura, Canterbury Plains
• Febra aurului – 1859 – 1862, Dunedin, Kaikoura, Tuapeka, Otago
• Voința zeilor – 1862 – 1863, Tuapeka, Dunedin

După cum ați realizat deja, totul începe în Irlanda anilor 1846, un ținut aflat sub ocupația englezilor, un ținut măcinat de foamete și plin de restricții. Kathleen (Mary Kathleen, după cui îi plăcea ei să se prezinte), era fiica unui croitor ce își ducea viața pe plantația stăpânului său. Kathleen era tânără, dar știa că îl iubește pe Michael și era sigură că aveau un viitor comun. Michael Drury era sărac și distila whisky (lucru ilegal în Irlanda), asa că nu avea nicio șansă la mâna lui Kathleen. Asta nu îi împiedică să își consume dragostea, lucru care o va transforma pe Kathleen în femeie și mamă. Era necăsătorită și însărcinată, lucru care îl obligă pe Michael să își grăbească planurile. Voia să înceapă o viață nouă alături de iubita lui în America, dar avea nevoie de bani de bilet. Fură doi saci de grâne pe care îi vinde distilatorilor din munți, dar este prins ulterior și condamnat la zece ani de muncă silnică în închisoare de pe Van diemen s Land. Îi promite lui Kathleen că se va întoarce la ea și la copilul lor, va găsi o cale să fie din nou împreună, dar nu știa de planurile lui Ian Coltrane.

Aurul maorilor – o poveste remarcabilă

Ian Coltrane era samsar de cai. Se știa că este talentat, dar se știa și că își poate păcăli clienții cu zâmbetul pe buze. O cere pe Kathleen de la părinții ei, pozând în tânărul amabil care vrea să îi dea o a doua șansă unei fete destul de încercate de soartă. Kathleen nu îl voia, dar nu știa ce o așteaptă în Irlanda. Nu că ar fi avut de spus vreun cuvânt în fața tatălui ei. Acceptă propunerea lui Ian numai după ce preotul satului, care o iubea și îi cunoștea sentimentele pentru Michael, îi spune că Noua Zeelandă, insula pe care Ian voia să o ia de la capăt, este foarte aproape de insula pe care Michael își ispășea pedeapsa.

Viața lui Kathleen este una extrem de grea. Este bătută și jignită, suspectată de curvăsăreală, și lăsată însărcinată cât de des era posibil. Pe lângă asta, trebuie să suporte și eticheta și repercursiunile acțiunilor lui Ian. Era singură și departe de casă, dar în tot acel întuneric din viața ei, o întâlnește pe Claire, o tânără educată să servească ceai în marile saloane englezești, care își urmase dragostea și ajunsese să își rupă mâinile delicate în încercările lipsite de succes de a domestici împrejurimile și de a transforma cabana dărăpănată în ceva care să semene a locuință. Cele două femei se sprijineau în toate. Kathleen era pragmatică, Claire era visătoare.

Lizzie este un alt personaj care se remarcă de-a lungul romanului. Lizzie Owens era prostituată în Londra, își ajuta prietena să își crească mai ușor copiii, dar este condamnată la închisoare după ce fură pâine pentru a se hrăni. Pe vasul Asia, vas destinat transportului de deținute, îl întâlnește pe Michael Drury, irlandezul cu ochi albaștri. Se îndrăgostește de el și îi îngrijește rănile. Viața li se desparte când el este dus la muncile grele și ea este angajată ca subretă. Destinul ei este departe de a fi unul liniștit, este nevoită să evadeze și îl ia și pe Michael cu ea. Spera să îl facă să o iubească într-o zi, dar amintirea lui Kathleen era una prea greu de eliminat. Se vor mai întâlni vreodată irlandezul și frumoasa Kathleen?

Eu v-am trasat doar conturul, restul informațiilor le aflați doar citind acest roman care este unul impecabil! Acțiune, mister, speranță, dramă. Povești de viață care vă vor marca, personaje greu încercate de destin, maori care încearcă să păstreze echilibrul și o fuziune care merită descoperită pas cu pas. După cum v-am spus, este o comoară pentru fiecare bibliotecă. Are ceva din dulcele poveștilor clasice, scriitura este una fluidă și catifelată, personajele vă vor cuceri și impresiona. Lizzie este liantul dintre cultura albilor și maori, ea este cea care înțelege obiceiurile lor și cea care se simte acasă în sânul tribului. Atât de multe v-aș spune despre cartea asta. Eu o iubesc atât de mult, atât de mult încât aș fi început de aseară să o recitesc. Este o carte de citit și de păstrat!

Cartea o puteți găsi pe site-ul Libmag, și o puteți cumpăra de aici. Este o investiție care merită fiecare bănuț!

Despre carte: