Așteptări este unul dintre romanele pe care le-am ales în vizita mea lunară pe site-ul celor de la Libris. V-am mai spus că îmi este greu întotdeauna să mă decid asupra titlurilor care vin cu mine acasă. Însă, de data asta, misiunea mea a fost ușoară. Am ales o carte pentru descrierea sa și una pentru sentimentul de complicitate și prietenie pe care mi-l transmitea coperta. A fost și mai plăcut știind că Anna Hope îmi mai oferise în trecut o poveste emoționantă, vibrantă și tulburătoare. Mă așteptam la același gen de istorie: caldă, accesibilă, transformatoare.

Așteptări este un roman pe care-l simți ca pe o destăinuire din rândul celor mai intime. Ți se permite accesul într-un triunghi al prieteniei, un spațiu în care se deapană amintiri și se șlefuiesc destine. Așteptări este un roman despre legăturile dintre femei. Fie că vorbim de maternitate, de relația specială dintre mamă și fiică, fie că vorbim de istoriile de amor sau de prietenie, femeia rămâne nucleul dătător de speranță, viață și căldură.

” – Trebuie să-ți păstrezi prieteniile, Lissa. Cele cu femei. Sunt singurele care o să te salveze până la urmă.”

Așteptări
Așteptări

Așteptări – un roman despre prietenie și alegeri

Romanul scris de Anna Hope nu mi s-a dezvăluit ușor. A fost nevoie poate să-mi dovedesc prietenia, deschiderea către femeile pe care nu apucasem să le cunosc, către o lume plină de alegeri prin care nu fusesem nevoită să trec până acum. Primele pagini au fost pline de fiorii legăturii dintre cele trei femei: Cate, Lissa, Hannah. Unite de visuri mărețe, clipele petrecute în complicitate, de cărți și vizite la piață, de brațele de flori cumpărate pentru a înfrumuseța o casă care nu era a lor, dar care le oferea un spațiu pentru a-l umple ele cu râsete și planuri.

Mă instalasem deja comod în colțișorul meu și abia așteptam să le urmăresc trăind, să le văd cultivând ani și ani de-a rândul aceeași legătură specială, aceeași nebunie dulce care le ținuse împreună atâta timp. Însă, din păcate, sub ochii mei am văzut cum viața începe să-și lase amprenta, cum fetele se lasă purtate de alegeri și de soartă, cum renunță la ce le unise cândva și cum lasă timpul să aștearnă praful peste clipele comune. Încercau să-și facă timp una pentru alta, însă se simțea că nu mai era la fel.

Le urmărim prin viață și ne situăm mereu în imediata lor apropiere. Pe cea care nu-și dorește, pe cea care are, pe cea care tânjește. Maternitatea este poate punctul nevralgic al acestei legături, punctul care amenință să răstoarne un întreg șuvoi de amărăciune peste viețile lor.

Hannah – dorință și așteptare

” … ea știe că au îndurat boli, au născut copii sau au trăit cu durerea de a nu avea copii și că aceste femei, cu cicatricile lor și cu trupurile lor trecute prin multe suferințe, formează împreună o familie.”

Am ascultat multe mărturii ale femeilor care au luptat cu infertilitatea. Unele au reușit, altele au luptat până în ultima clipă, altele au renunțat să mai spere. Nu pot cuprinde nici vidul din sufletul lor, nici durerea din fiecare lună sau după fiecare procedeu. Hannah se luptă cu infertilitatea, cu soțul, cu societatea, cu ea însăși. Își dorește un copil și nu-l poate avea. Nu e în „rândul lumii”, nu e ca alte femei, nu strânge la pieptul ei un boț de carne și de iubire. Tânjește, speră, se-ncrede, se revoltă și luptă.

Poate că de-asta nu mai poate să le privească la fel pe femeile din viața sa, pe cele care dau viață atât de ușor sau își plimbă copiii și cărucioarele prin oraș. Ele poartă dorințele, planurile și dorurile ei. Mi-a plăcut Hannah. Și am cunoscut-o mai bine prin intermediul salturilor în trecut, foarte bine plasate și redate de autoare.

Lissa – visuri și speranțe

Lissa își dorește carieră. Relațiile și copiii pot aștepta. Își dorește să fie actriță, să ajungă celebră și să trăiască după propriile planuri. Să nu credeți că societatea nu pune presiune și pe ea. Însăși mama ei îi cere socoteală și îi reclamă niște drepturi pe care le-a trasat o societate încadrată în tipare și granițe.

„… ați avut de toate. Roadele activismului nostru. Dumnezeule, ne-am zbătut să schimbăm lumea pentru voi. Pentru fiicele noastre. Și voi ce-ați făcut cu ea?”

Lissa a fost personajul pe care l-am preferat cel mai puțin. Nu pentru alegerile sale în ceea ce privește familia, ci pentru faptul că a distrus o legătură. Știu că se întâmplă în viață și astfel de situații, dar nu voiam asta aici. Și nu pot să fiu mai explicită de atât, veți înțelege voi când veți citi.

Cate – între visuri și maternitate

Cate ne întruchipează pe fiecare dintre noi. Pe mamele care au trecut sau trec prin nopțile nedormite, prin depresia postnatală, prin episoadele cu sâni angorjați și așteptările celorlalți. Prin explicații, supoziții, întrebări și priviri întrebătoare. Prin nesiguranțe, frânturi de renunțare și idealuri fixate de alții și de lumea toată.

Mi-a plăcut Cate. Și nu în rolul ei de mamă, ci în acela de femeie care învață să își recâștige locul în propria viață, de femeie care îndrăznește să fie sinceră, să accepte ajutorul și să lase timp pentru femeia care este dincolo de mama care se așteaptă să fie.

Așteptări – societate, oameni, noi

Toată viața este o continuă așteptare. Și Anna Hope dă glas celor mai presante așteptări pe care societatea ni le fixează pe umeri. Le adăugăm în timp și pe cele ale noastre și ne cocoșăm sub povara lor, așteptăm să devenim cea mai bună variantă a noastră și uităm că viața se întâmplă acum, așa cum ne este scris sau cum ne scriem noi destinul.

Mi-a plăcut povestea. I-am mai simțit pe alocuri ezitarea, greutatea și durerea, dar mi-a plăcut.

AșteptăriAnna Hope – vă așteaptă pe Libris și eu cred că vă poate oferi o lectură interesantă.

Autor: Anna Hope

Editura: HUMANITAS

An aparitie: 2022

Editie: Necartonata

Format: 200 x 130 x 18

Nr. pagini: 328

Colectie: Raftul Denisei

Traducator: Mihaela Dumitrescu

Lasă un răspuns