Ascunsă în umbră este cel de-al doilea volum al seriei Crimele din Åre, serie care, din punctul meu de vedere, devine tot mai interesantă, mai ușor de urmărit și de îndrăgit. Încă de când am aflat că a fost și ecranizată m-am luptat cu dorința de a urmări serialul. Rezist cu stoicism în fața tentației și aștept răbdătoare și restul volumelor, asta pentru a avea o imagine de ansamblu clară, cu păreri proprii, greu de afectat de elemente vizuale. Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca, din „scaunul” personal de regizor și scenarist să văd altfel personajele, locurile, punerea în scenă. Așa că, #rezist. Sau mă mulțumesc cu poveștile scrise.
Revenind la noul nostru blogtour marca Crime Club, Ascunsă în umbră mi-a oferit o poveste interesantă, cu puține răsturnări de situație – dar puternice -, cu personaje controversate și ipoteze care se demontau la fiecare pas. Deși îmi plac romanele care sunt pline de acțiune, de muchii tăioase și unghiuri ascuțite, de anchete strașnice, alcătuite din probe și dosare voluminoase, am simțit o plăcere vinovată față de scenariul din Ascunsă în umbră. Dacă vreți: povestea scrisă de Viveca Sten păstrează un echilibru perfect între pericol, mister, bârfă, atmosferă locală și scene domestice.
Ascunsă în umbră – o nouă moarte în Åre
Dacă nu ați citit și Ascunsă în zăpadă, zic să nu vă faceți griji. Viveca Sten se asigură că vă face cunoscută, în linii mari, povestea de viață a inspectoarei locale – Hanna Ahlander. Nici chipeșul ei coleg, Daniel Lindskog, nu o să vă rămână necunoscut. Oricum, viața lui nu s-a schimbat prea mult față de volumul trecut. Este prins între slujba extenuantă, iubita lui și rolul de tată. Există aici un mic conflict personal: o iubește pe Ida și îi este recunoscător că este o mamă atât de bună pentru micuța lor. Dar nu îi poate explica nevoia lui de a petrece atât de mult timp la birou, încercând să rezolve cazurile care devin din ce în ce mai sumbre și mai violente. De-ar putea ea să înțeleagă…
Åre este din nou întors pe dos și liniștea îi este tulburată de o veste șocantă: un cadavru plin de vânătăi este găsit abandonat pe o secțiune de drum, în spatele unor boscheți. Moartea bărbatului, căci le este tuturor clar că sub toate loviturile și zăpada depusă peste noapte se ascunde un barbat, fusese una violentă. Ce o fi provocat atâta furie? De ce atâta violență?
Când polițiștii află și identitatea bărbatului, câteva ore mai târziu, totul devine și mai apăsător. Johan, bărbatul ucis, era o prezență extrem de iubită și de apreciată în micuța lor așezare. Și totuși… Johan zăcea acum plin de vânătăi și lovituri pe masa legistului. Cine îi făcuse asta și care să fi fost motivul teribilei crime?
Ascunsă în umbră – răzbunare sau accident nefericit?
„O narațiune nuanțată, emoționantă, care îți dă nu puțini fiori.” – Publishers Weekly
Cu autorii nordici nu te joci. Și nu te duci niciodată nepregătit la o întâlnire cu ei. Te aștepți să fii izbit de informații, îngrozit de violență, șocat de cruzimea crimelor. Viveca Sten urmează alt tipar. Deși se folosește și ea de atacuri bine plasate și de violență în descrieri, acestea sunt cumva înăbușite. Dacă vreți, ca să rămânem în atmosfera anotimpului evocat, Viveca Sten nu este un viscol. Viveca Sten este granița dintre iarnă și primăvara, când soarele deja topește ultimele petice de zăpadă și începe să își mărească puterea.
Deși atacă niște subiecte extrem de sensibile și am întâlnit aici personaje malefice, mânate de niște credințe alterate și depășite, nu am fost terifiată. Am citit cu sufletul la gură, am întors paginile de parcă viața mea depindea de asta, am trăit în amorțeala dictată de poziția în care nu știu pentru câte ore am rămas… Dar a fost un roman echilibrat, cu accente păstrate pe legăturile dintre oameni, pe minciuni, pe dorințe de răzbunare. Are sens ce spun?
Ascunsă în umbră – trecut și prezent
Nu o să vă demontez structura cărții, ea are farmec mai ales dacă este descoperită la prima mână, nu dezvăluită pe bucăți. Dar o să vă spun că mi-a plăcut modul în care autoarea a îmbinat planurile temporale și poveștile care păreau inițial paralele. Că mi-a plăcut și tenta domestică a poveștii. Îmi place să-i văd pe polițiști atunci când când nu sunt copleșiți de sarcinile de la serviciu. Iar Daniel și Hanna se numără printre polițiștii mei preferați.
Nu vă spun pentru cine am avut o slăbiciune, nici pentru cine am rămas cu regrete sau pentru cine am înălțat cele mai puternice rugăciuni. Dacă vă ajută, toate acțiunile de mai sus au fost îndreptate către o singură persoană: o femeie greu încercată de soartă.
Dacă sunteți curioși, vă invit pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Falled, Citește-mi-l, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de azi; Analogii, Antologii. Aici au apărut sau vor apărea articole dedicate acestui volum.
Ascunsă în umbră a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.
Traducător: Loredana Frățilă-Cristescu
Anul apariției: 2025
Format: trade paperback cu supracopertă
Număr de pagini: 448
Titlu original: Dalskuggan
[…] Anca și cărțile […]