Ariadna, roman scris de Jennifer Saint și apărut la Editura Litera, mi-a adus aminte de cât de fascinantă este mitologia greacă. Deși țin minte că mi-a plăcut să o studiez la școală, trebuie să recunosc că nu am mers până în profunzimea ei (deși acesta ar fi un lucru greu pentru un biet muritor ca mine). Am redescoperit mitologia, cu multă bucurie, prin ochii Mariei mele.
Știam câteva lucruri generale (cine nu-i cunoaște pe Dedal și Icar? Cine nu știe de firul Ariadnei și de Minotaurul închis în celebrul labirint?), altele mi-au fost „predate” de Maria și m-am bucurat să văd o repovestire în colecția Buzz Books.
Nu știu ce zeu a lucrat alături de Jennifer Saint la cartea asta, dar știu că am avut așa o stare faină în timpul lecturii. M-am simțit alintată, întinsă pe o canapea, cu un paj care îmi flutura un evantai pe lângă urechi, cu niște struguri delicioși alături, cu sunet de lăută și de harpă susurând dulce în urechile mele. Nu știu să vă explic, efectiv nu știu cum să redau modul absolut minunat în care autoarea a reușit să așeze până și cuvintele la locul lor, nu doar pietricelele și bucățelele de legendă.
Ariadna – un destin puternic
Mie mi s-au părut cuvintele alese potrivite întocmai pentru un zeu. Puternice, evocatoare, pline de intenții ascunse sau nu, muzicale, vrăjite. Traducerea a fost una de excepție (din punctul meu de vedere) și nu s-au pierdut nici muzicalitatea, nici farmecul poveștii originale.
Un alt lucru pe care îmi doresc neapărat să-l semnalez este curajul autoarei. Să scrii despre niște întâmplări al căror final ne este extrem de cunoscut și să ai puterea să ții cititorul ancorat încă în poveste… asta mi se pare genial. O fi Zeus implicat pe aici? I-o fi așezat Ariadna vreo piatra din coroana ei specială pe frunte?
Dacă suntem tot la capitolul opinie personală, trebuie să spun că aș fi preferat un alt final. Legat de Ariadna, din câte am citit, sunt câteva variante legate de viața și de moartea ei. Aș fi preferat să aleagă autoarea o altă variantă. Nu există finaluri fericite atunci când ești la mâna zeilor, doar știm cu toții cât de capricioși și de imprevizibili pot fi, dar ficțiunea i-ar fi oferit șansa să arunce un foc de artificii acolo, măcar așa, spre deliciul muritorilor.
„Dacă aveai ceva ce te făcea să te simți mândru, care te înalța deasupra celorlalți muritori, îmi părea că zeii găseau încântare în zdrobirea acelui lucru în mii de fărâme.”
Trădare, dragoste, capricii
„Era o poveste la care ar fi trebuit să mă aștept de la o vreme. Lumea mea nu mai era una a eroilor curajoși; aflam prea iute de durerea femeilor, care zvâcnea nerostită în poveștile despre isprăvile lor.”
Îmi plac repovestirile și îmi place să văd viziunea autorului atunci când alege să „rescrie” o poveste sau o legendă. Dacă vouă vă plac elementele noi și diferite introduse în aceste repovestiri, aș vrea să vă spun că Jeniffer Saint nu face asta. A ales doar să evidențieze legăturile minunate dintre femei, destinele muritorilor afectate de deciziile orgolioase ale zeilor. Citind acest roman mi-am dat seama că semănăm foarte mult cu zeii și că lumea, deși au trecut mii de ani, se ghidează aproape după aceleași principii.
Zeii erau orgolioși, voiau să iasă în evidență, să fie iubiți și adorați. Iubeau femeile, muritoare sau nu, se amestecau în treburile pământești și temperamentele lor scoteau scântei atunci când se ciocneau. Nici muritorii de atunci nu erau mai prejos. Unii însetați de recunoaștere și faimă, alții doritori să atragă atenția zeilor, unii umili și ducându-și viața pe marginea „ringului de luptă” numit viață.
Ariadna – alegeri și destin
Mie mi-a plăcut Ariadna. Femeie sau personaj de legendă, Ariadna a îndrăznit să își țeasă un destin, fie și împotrivindu-se lui Minos, tatăl ei puternic și răzbunător.
Ariadna și-a trădat familia, dar nu mai putea asista neputincioasă la sacrificiile umane pe care Atena trebuia să le plătească an de an Cretei. Îl iubise pe fratele ei, celebrul Minotaur, îl legănase și îl îngrijise. Dar chiar și ea se temea de el. Și nu putea îndura gândul că mamele ateniene plângeau după copiii lor, copii care sfârșeau în chinuri în labirintul care îl ținea prizonier pe Minotaur.
Din păcate, omul pentru care Ariadna ajunge să trădeze, o lasă în urmă. Tezeu îmi fusese simpatic, dar setea lui pentru faimă, acte de vitejie și recunoaștere l-au îndepărtat de apropiații săi și de noi, muritorii de rând.
„Zeilor le plăceau ferocitatea, sălbăticia, mârâitul și mușcătura și frica. Întotdeauna, întotdeauna frica, muchia goală a fricii dincolo de fumul ce se înălța din altare, nota înaltă a fricii din rugăciunile murmurate și laudele pe care le trimiteam spre ceruri, gustul adânc și primordial al fricii, când ridicam cuțitul deasupra ofrandei de sacrificiu.”
Ariadna – o poveste de neuitat
Tare greu îmi este să mă adun și să scriu despre o carte care îmi ajunge în suflet. Parcă simt că nu pot reda fidel toate emoțiile alea, toată plăcerea pe care am simțit-o de îndată ce am alunecat în poveste.
Nu am avut așteptări de la cartea asta, trebuie să recunosc. Aproape că nu o voiam mai deloc pentru mine. Și am zis totuși să îi dau o șansă și mă bucur că mi-am ascultat instinctul.
Ca poveste, nu este una surprinzătoare. Fiind o repovestire și alegând să nu se îndepărteze deloc de ceea ce știm din legendele Olimpului, nu surprinde prin răsturnări de situație și combinațiile incendiare. Surprinde însă prin stilul de scriere, prin fluiditatea și muzicalitatea poveștii. Mi-a plăcut mult de tot! Am așteptat să o termine și Maria și am discutat amândouă despre ea. ❤️
Ariadna a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 4 aug. 2022
Autor(I) : Jennifer Saint
Numar Pagini : 432
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Buzz Books
Traducator(I) : Irina-Marina Borțoi
