Argintul preschimbat
Recenzii

Argintul preschimbat – Naomi Novik, recenzie

Argintul preschimbat este un basm perfect. Elemente șlefuite de patina timpului, folosite cu măiestrie de o autoare care îi conferă autenticitate și originalitate unui basm modern, cu tușe de vechi. Peisaje care îți taie răsuflarea și o reinterpretare pe care nu ai cum să nu o apreciezi. Un stil captivant de scriere și o mână sigură care aleargă după cuvintele perfecte, cuvintele fulgi de nea, pe care să le insereze la fix în tabloul final.

Nu e ușor să redai echilibrul perfect, uniunea dintre dintre vechi și nou. Nu este la îndemâna oricui să împletească într-o singură poveste elementele basmului și obiceiuri străvechi și rezultatul să nu fie unul care apasă umeri și gânduri. De aceea, pentru mine, Argintul preschimbat ar putea fi comparat cu umami, un umami literar. (Umamigustul savorii, nu este un gust de bază, dar se obține amestecând împreună dulce, amar, acru și sărat. Și poate fi tradus ca „gust plăcut savuros”.)

Argintul preschimbat
Argintul preschimbat

Argintul preschimbat a fost pentru mine prima întâlnire cu Naomi Novik. Și mă bucur că a fost așa, dar mă și tem. Mi-a oferit acest festin literar și mă tem că nu va putea să se ridice la același nivel vreodată, nu pentru mine. Din punctul meu de vedere, dincolo de descrierile superbe, povestea nu este complexă. Întâmplările sunt destul de simpliste și de puține la număr. Dar nu în asta stă frumusețea poveștii.

Argintul preschimbat – valsul dintre basm și modernism 

Naomi Novik cucerește prin felul în care descrie și regândește tot ce știam până acum. Irina, un personaj al cărții, are nevoie de o oglindă pentru a intra în tărâmul Străvechilor. Autoarea nu a intrat în valea plină de țurțuri de gheață, de fulgi răzleți și câmpuri troienite. A așteptat și a privit în oglindă elementele întâlnite până acum: prinți care salvează domnițele la ananghie, zmei atotputernici care locuiau pe tărâmuri ascunse, lupta dintre bine și rău.

Nu prinții salvează de data asta. Fetele o fac. Și cu câtă pricepere! Nu se mai luptă binele cu răul, ci gheața și focul. Rămân tărâmurile ascunse și, din păcate, existența fiecăruia este amenințată de prezența celuilalt.

„- Mama a avut îndeajuns de multă magie încât să-mi dăruiască trei binecuvântări înainte de a se stinge, am spus, iar el s-a aplecat instinctiv spre mine, ca să audă mai bine. Prima a fost istețimea; a doua frumusețea și a treia – ca neghiobii să nu poată recunoaște niciuna.”

Argintul preschimbat le dă fetelor dreptul de a decide pentru propria viață. Cele trei prezențe feminine sunt prezențe pline de putere, determinare și curaj. Deși Wanda și Irina au rolul lor în această poveste, Miryem a fost preferata mea. Și nu pentru că a preluat frâiele gospodăriei familiei sale, ci pentru că a știut cum să folosească darul în favoarea sa.

Eroine puternice – lecții de determinare

Nu am avut zăpadă anul acesta și tare i-am dus lipsa. Sunt foarte, foarte friguroasă, dar nu aș spune nu unei plimbări în Valea Străvechilor sau unei vizite în coliba familiei lui Miryem. Mi-a fost frig pe tot parcursul lecturii, aproape că am simțit mușcătura gerului și obrajii reci. Mi-am tot aruncat privirea pe fereastră, de parcă Străvechiul ar fi putut arunca o vrajă și fulgii de nea și-ar fi început și aici dansul. Cartea sigur ar fi avut un impact și mai mare dacă am fi avut o iarnă autentică. Dar mi-am imaginat frumusețea tărâmurilor troienite și mi-am închipuit copacii acoperiți de promoroacă.

Argintul preschimbat este o carte pe care o iubești sau o urăști, nu există cale de mijloc. Recunosc, primele pagini nu mi-au spus mare lucru. Descrierea amplă, lipsa dialogului, rândurile care păreau să sufoce fiecare pagină… Mi-era teamă că nu voi reuși să o duc la capăt. Dar am început să văd dincolo de cuvinte, să apreciez tehnica de scriere și să caut frumusețea poveștii.

Ați citit Fata morarului? Veți găsi câteva elemente aici, dar nu le căutați. Bucurați-vă de ceea ce Naomi Novik vă oferă. Identificați elementele „pufoase” de fantasy, frumusețea lumii închipuite de autoare și urmăriți evoluția personajelor.

Argintul preschimbat – oameni și Străvechi

Străvechii locuiesc în valea lor înghețată. Dovada existenței lor este drumul argintat care trece pe lângă satul în care locuia și Miryem. Străvechii erau cunoscuți pentru lăcomia lor. Își doreau aur și puteau face orice pentru a-l obține. Deși este așezat în colțul personajelor negative, chiar dacă nu există categorii clare în povestea asta, mie mi-a plăcut Străvechiul. Spre deosebire de demonul focului, omul de gheață mi-a dovedit că știe să își respecte cuvântul și mi-a fost greu să cred că el este diabolic și avar.

Nu vreau să vă spun prea multe și cred că deja ați citit cartea sau măcar alte recenzii. Dar nu am cum să nu trasez măcar câteva puncte cheie.

Personaje:

Miryem, după cum v-am spus, a fost preferata mea. I-am apreciat puterea și dorința de a face bine celor din jur. A dovedit că este curajoasă și a știut să folosească fiecare situație în avantajul ei. Miryem este fiica unui cămătar slab de înger. Când familia ei este amenințată de iarna care părea să nu se mai termine, de foamete și boală, fata preia îndatoririle tatălui său și se ocupă ea însăși de registrul datornicilor.

Priceperea ei atrage simpatia bunicului său, dar și atenția unui Străvechi. Miryem avea darul de a preface argintul în aur și acest lucru poate fi blestem sau binecuvântare.

Irina – țarina amenințată de demonul focului – este la fel de pricepută ca Miryem. Doar că ea țese uneltiri și intrigi la curtea țarului. Și nu pentru că își dorește puterea, ci pentru a rămâne în viață. Nu se putuse împotrivi dorinței tatălui său, dar putea lupta de una singură pentru viitorul său. Și, în acest viitor, nu era loc pentru moarte.

Wanda – personajul ”fulg în bătaia vântului” -nu luptă de la început pentru ea, dar se lasă ghidată de deciziile pe care alții le iau pentru ea. Nu avea cum să fie mai rău decât era acasă. Dar nu putea rupe lanțul care o ținea legată de casă. Erau frații ei, persoanele care aveau nevoie de ea, era copacul alb la rădăcina căruia era îngropată mama. Dar nu va putea rămâne aici pentru totdeauna… Curând avea să fie vânată.

O poveste minunată

Argintul preschimbat este o poveste lipicioasă. Mie mi-a plăcut foarte mult și nu voiam să se termine curând. Mi-a plăcut foarte mult finalul și m-aș fi supărat dacă nu era așa. Cum? Aflați voi!

Argintul preschimbat a apărut la Editura Nemira, imprint Armada, și poate fi cumpărat de aici. 

„…urmează tradiția poveștilor populate de personaje de basm descrise ca persoane reale, de prințese puternice care iau decizii autentice. Dar cartea nu numai că păstrează tradiția, ci o și duce mai departe.“ Vox

An aparitie: 2019

Autor: Naomi Novik

Nr. pagini: 488

Titlu Original: Spinning silver

Traducator: Dan Nicolae Popescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: