Arată-le – Anca R. Noiembrie, poezii
Ridică-te, te rog, stai în picioare
Stai dreaptă, nu privi în jos,
Arată-le acum că nu te doare,
Schimbă cumva urâtul în frumos.
Ți-au spus că-n veci nu vei putea?
Arată-le doar unde-ai ajuns,
Că viața nu-i doar despre a avea
Ci-nseamna să privești mereu în sus.
Ți-au spus că nu știi să iubești?
Arată-le doar un singur album,
Spune-le ce frumos îl crești
Pe-al tău copil ce e atât de bun.
Ți-au spus că nu te poți plia
Pe calapodul stabilit,
Dă-le un pic din viața ta,
Să vad-un strop din tot ce ai trăit.
Ți-au spus că nu știi să vorbești?
Tu n-ai nevoie de cuvinte,
Nu trebuie ca să le folosești
Ca ele să te știe și să țină minte.
Ți-au spus ceva ce n-ai simțit?
Crede-mă, nu ai nicio vină
Tu doar să crezi în ce-ai trăit,
Când ele stau mereu fără lumină.
Superb! Bravo sa o tii asa in continoare!❤
De cele mai multe ori, nu trebuie demonstrezi lumii ceva, pentru că lumea uită. Important, e să-ți demonstrezi ție și să crezi în tine. Frumoase versuri, mă regăsesc.
SUPERB
„Tu doar să crezi în ce-ai trăit,
Când ele stau mereu fără lumină”
Ce pot să-ți mai spun, Anca! Decât, jos pălăria! Ești minunată! ❤️❤️❤️
Îți mulțumesc mult!
Superbă poezie. Poate fi ca o mantra de autoîncurajare. 🙂 :*
Așa o folosesc și eu! 🙂
Superba poezie!
Bine le zici tu, Anca si foarte frumos.
Sa nu le prind cumva cartind pe strada mea,
Mania-mi este aspra si mana mi-este grea.