Apicultorul din Alep – Christy Lefteri, recenzie

Apicultorul din Alep este o carte curcubeu. Și o să vă pun imediat și de ce cred asta. Curcubeul este asociat întotdeauna cu speranța. Și asta ne oferă Christy Lefteri prin cuplul Nuri – Afra. Doar că, din păcate, curcubeul rezistă foarte puțin pe cer. Și acest lucru seamănă cu ce se întâmplă în prezentul celor doi. Au un prezent mai frumos și mai luminos decât trecutul zguduitor din Alep. Dar nu au siguranță, nu au decât ideea unui colac de salvare, dar acesta întârzie să apară. Pentru că, la capătul călătoriei, povestea lor va cântări foarte mult în ochii celor care le pot asigura un loc în lumea netulburată de bombe. Contează mult povestea, dar contează și modul în care o vor spune.

Și ăsta e un lucru dureros. De parcă are cineva un instrument de evaluat suferința. „Neah, se pare că nu ați suferit destul. Mergeți înapoi.” Este cazul să se joace cineva de-a micul Dumnezeu? Sunt de acceptat asemenea criterii?

„Albinele sunt un simbol al vulnerabilității, al vieții și al speranței.”

Apicultorul din Alep – goana după siguranță

„Primăvara era foarte plăcut să stai pe verandă; simţeam mirosul pământului din deşert şi ne uitam la soarele purpuriu, apunând peste ţinuturile familiare. Iar vara stăteam înăuntru, în faţa ventilatorului, cu prosoape ude pe cap şi cu picioarele într‑un lighean cu apă rece; era cald ca într‑un cuptor.

În iulie, pământul era uscat, crăpat, dar în grădina noastră aveam caişi, şi migdali, şi lalele, şi irişi, şi fritilarii. Când râul seca, mergeam în vale, la iazul de irigare, şi aduceam apă pentru grădină, să nu moară. Pe când venea luna august, parcă încercai să readuci la viaţă un cadavru, aşa că nu aveam de ales, mă resemnam, privind cum moare totul, devenind una cu uscăciunea din jur. Când era mai răcoare, ne plimbam şi ne uitam la şoimii care zburau pe cer, înspre deşert.”

Viața în Alep nu era poate prea ofertantă. Și nici ușoară. Dar era acasă. Acel acasă pe care nu ni-l dorim pângărit de interese meschine, de bocanci care aduc moartea pe ei, de urlete, huruit de tancuri și căderi de bombe. Alep ar trebui să fie locul în care copiii se pot juca de-a soldații, nu să devină jucăriile acestora. Alep este cetatea care ar trebui să fie zguduită de râsete și jocuri, nu de strigătele de disperare ale mamelor care își îngroapă copiii.

O poveste dureroasă

„Dar ceea ce am iubit cel mai mult la ea era râsul. Râdea ca și cum viața noastră era fără sfârșit.”

Dragostea lor era fără sfârșit. Viața se putea încheia oricând, mai ales pentru că amenințările planau deasupra orașului strălucitor. Nuri își dorea să devină un apicultor la fel de iscusit ca Mohamed, omul care îi va deveni far călăuzitor în lunga lui călătorie.

Din păcate, războiul îi răpește liniștea, copilul și viitorul. După ce și-au îngropat singurul copil, Nuri și Afra se agață de fiecare zi pe care o trăiesc împreună. Dar erau prea afectați de tot ceea ce li se întâmplase. În timp ce Afra se cufundă în lumea ei plină de tăcere și întuneric, Nuri plănuiește să plece din Alep. Mai avea  doar două daruri de preț: viața sa și viața soției sale. Aveau nevoie de siguranță, de liniște și de un loc pe care să îl poată numi casă.

Christy Lefteri face o mișcare inteligentă și merge invers pe firul cronologic. A lucrat într-o tabără de refugiați și a fost martora unor dezvăluiri cutremurătoare. Am văzut cu toții documentare, imagini sfâșietoare. Dar Christy Lefteri ne duce acolo, în primul rând. Devenim martorii poveștii lui Nuri, o trăim intens și dăm piept cu realitatea unor oameni despre care auzim la televizor și ne întoarcem la banalitățile noastre. Cartea asta stârnește revoltă și empatie. Vrei să te ridici deopotrivă împotriva celor care i-au pus forțat în această situație și împotriva celor care îți pun mâinile în sân.

Este adevărat, e greu să primești imigranți. Dar nu suntem toți copiii aceleiași planete?

Apicultorul din Alep – un șir nesfârșit de coșmaruri

Autoarea rescrie drumul din Alep până în Marea Britanie. Un drum lung, încărcat de pericole, de teamă și de pierderi. Doar că există luminița de la capătul tunelului. Și nu o mai căutăm de data asta. Știm că este acolo.

Este o carte dureroasă, dar ar trebui citită. Oamenii aceștia îndură niște zile de calvar doar pentru a ajunge în locuri sigure. Am auzit de călătorii care au durat și zece luni, de inimi frânte pentru că au fost nevoite să plece pe rând și să îi lase în spate pe cei dragi. Am vorbit cândva cu cineva, o a doamnă care locuise în câteva țări, a împrumutat bani de la cămătari pentru a se întreține, a luptat și a ajuns într-o țară care îi putea asigura azil politic. Și exact când a crezut că putea respira ușurată, acasă, în locul de unde plecase, școala nepoatelor sale a fost bombardată. Din fericire, ele au fost bine. Dar câtă durere poate încăpea într-o inimă?

Se poate să ne trezim mâine și să fie pace? Vă rog. Am nevoie. Avem nevoie. Poate pentru asta suntem pedepsiți. Pentru că am lăsat să fie smulse zâmbetele de pe chipul copiilor. Să îi facem pe toți copiii lumii fericiți. Abia după asta avem o șansă.

Descriere:

Nuri este apicultor, iar Afra, soția sa, este artistă. Dimineața, Nuri se trezește odată cu prima chemare la rugăciune, apoi se duce la stupii săi aflați într-un încântător peisaj rural. Afra își vinde în piața orașului picturile în culori paradiziace. Trăiesc o viață simplă, dăruită cu bucuria familiei și a prietenilor, pe dealurile frumosului oraș sirian Alep, până când tragedia îi lovește. Când tot ce iubesc este distrus de război, Nuri știe că nu au de ales decât să ia drumul refugiului. Dar scăparea din Siria apocaliptică nu va fi ușoară.

Călătoria spre Turcia, apoi, prin Grecia, către Marea Britanie este o trecere prin infern – prin infernul evocării continue a trecutului recent și prin infernul condiției actuale de refugiat. Ceea ce îi dă putere lui Nuri este gândul că, la capătul drumului, îl așteaptă vărul său, Mustafa, cu care va reconstrui, din ceea ce le-a rămas, viața tihnită de altădată, pe meleaguri străine.

Apicultorul din Alep este un roman de o actualitate acută, care ne solicită din plin empatia. Totodată, este un avertisment că nimic nu este pe veci garantat, că într-o clipă, viața cea mai pașnică și mai obișnuită poate fi zdruncinată din temelii.

Apicultorul din Alep a apărut la Editura Litera și poate fi comandat de aici. 

Sau, dacă sunteți în căutarea unor romane cu subiecte de actualitate, găsiți aici un pachet format din Pământ american și Apicultorul din Alep. E un super preț, o ofertă specială pentru comunitatea doamnei Laura Câlțea.