În suflet este iarnă
Și frig, și mai pustiu
Inima ce sa cearnă?
Când nu știu ca să fiu?
Îmi ploua-n ochi cu toamnă
Și-n piept mă strange-un dor
Nu știu ce mai înseamnă
Un cer fără de nor.
Am vară-n amintire
Mi-e cald numai atunci,
Și simt din nou iubire
Si-mi scriu din nou porunci.
Să-mi fie primăvară
În gând la-orice pas
Să dau iarna afară,
Și iar să capăt glas.
Frumoase versuri. Felicitări!
Vine primavara, Anca!!! Am si eu o poezie cu o tematica asemanatoare, „Povestea unui tei”. <3
O voi cauta! Vine, vine, dar daca gandurile mele asa zburau aseara, ce sa le fac?
🙂