Anotimpul iubirii – Rodica Mijaiche

Se pare că în ultimele zile am picat în melancolie. Nu, nu mă scoateți! Îmi place aici printre povești de dragoste, printre declarații și picături de romantism.

De data asta a fost rândul autoarei Rodica Mijaiche, care m-a cucerit cu cea de-a doua cartea a ei Secrete, recenzia aici, pentru că Anotimpul iubirii este cartea de debut, dar eu am făcut lucrurile invers. De, nimeni nu-i perfect.

Dacă tot v-am spus de secrete, vă mai fac o dezvăluire. Dacă nu erați siguri de romantismul și de sensibilitatea autoarei, în această carte veți avea certitudinea că supozițiile erau corecte. Eu sunt o fire mai old- school de regulă, îmi place dulceața și respectul vremurilor de mult apuse, știți voi oldies but goldies, iar Rodica scrie parcă anume pentru suflețelul meu. Poveștile ei emană pasiune, respect, romantism, prietenie și devotament, complicitate și dăruire dincolo de timp și spațiu.

Anotimpul iubirii a fost o lectură surprinzătoare, atât prin conținut, prin subiectul ales, cât și prin modul în care a fost scrisă. Capitolele cărții au fost scrise din prisma personajelor, pe rând, lucru care mi-a facilitat cititul și mi-a deslușit mai bine caracterul personajelor. Le-am pătruns mai bine în gânduri și le-am înțeles lupta, pentru că da, aproape toată cartea este o luptă, fie că vorbim despre un nou început, de acceptarea pierderilor, de traumele pe care le purtăm în suflet, lupta pentru iertare și acceptare. Pagini întregi de trăiri, de chinuri și de sentimente contradictorii. Curioși?

Primele pagini ale cărții au fost încărcate de durere și neputință. Anamaria C. era tristă, singură și își epuizase lacrimile. Își pierduse cel mai bun prieten, pe Mihai P. care pierise fulgerător din vina unei boli cumplite.

Mihai înțelesese cel mai bine durerea și revolta din sufletul ei în urmă cu 10 ani când ea își pierduse familia. Mama, tatăl și sora ei nu mai erau. Mihai știa ce înseamnă să își pierzi părinții. Nu, ai lui nu erau morți. El era mort pentru ei datorită orientării lui sexuale. Părinții uitaseră că au un copil pentru că acesta nu era perfect, nu se încadra în tiparul pe care ei voiau să îl afișeze în societate.
Așa că bunul Mihai face din salvarea Anei, Anime a lui cu ochi de înger, misiunea lui specială de salvare. Și reușește.

Anamaria era acum o avocată licențiată, stăpână pe viața ei, cu un cabinet propriu. Dar după moartea lui i se părea că nu mai știe cum se trăiește. Cum se putea duce acasă? Acasă era apartamentul pe care îl împărțiseră amândoi, îl decoraseră împreună și se distraseră nebunește. Acum el nu mai era, rămăsese un loc gol în casa, în viața și în sufletul ei și o scrisoare.

O scrisoare pe care nu era trecut vreun expeditor, dar care urma să îi schimbe viața. Era scrisă de Mihai și i se confesa pentru ultima oară. O ruga să își continue viața și să îl accepte pe Adrian, fratele lui, de care ea nu știa nimic. Adrian era un alt suflet care avea nevoie de iubire. Gestul lui Mihai mi-a adus aminte de P.S I love you a Ceceliei Ahern, doar că aici este vorba de un prieten, acel prieten care uneori devine înger păzitor.

Adrian P. era un munte de om, dar devenea neputincios în fața traumelor din sufletul lui și a coșmarurilor din fiecare noapte. Fugise de părinții lui. Era adoptat, prin definiție i se părea imperfect pentru onorabila familie. Se luase la trântă cu moartea înrolându-se în armata, luptând într-un război care nu era al lui, și nu oricum, lupta în prima linie, în formația de geniști care dezamorsau bombele înlăturând pericolul din fața trupelor.

Dar cine ar fi putut inversa firul bombei ce amenința să îi distrugă viața? Cine ar fi putut opri vina și durerea din viața lui?

Când cei doi se întâlnesc la apartamentul Aneimaria conform instrucțiunilor lui Mihai, atracția se aprinde ca o scânteie, dar nici unul, nici celălalt nu este pregătit pentru o etapă nouă, ambii credeau că pierd tot ce iubeau. Iar Adrian mai are multe lucruri de lămurit, monștrii trecutului nu se lasă învinși așa ușor.

O poveste frumoasă, pe care am simțit mai mult accent, care mi-a transmis emoție și speranță, doi protagoniști care aveau nevoie de vindecare și de dragoste. Dar sunt oare pregătiți pentru ce urmează?

Dacă nu ați citit cartea încă, eu v-o recomand cu mult drag!