Anonimele este romanul pe care l-am adăugat impulsiv în coș. Trebuia neapărat să iau o carte, am zis să nu plătesc doar pentru una transport și am mai adăugat și acest titlu. Despre primul roman scris de Serena Burdick și apărut tot la Editura Rao citisem deja o grămadă de păreri cu aromă de dezamăgire.
Unii se plângeau de stilul de scriere, alții de povestea fadă și lungită inutil. Aproape că regretam alegerea făcută și mă gândeam că sigur mă va aștepta mult și bine în bibliotecă. Știți că sunt cărți care vă cheamă spre ele? Care vă atrag într-un absolut irezistibil? Așa a fost pentru mine.
Am luat cartea asta de pe raft și am citit primele pagini. Am simțit imediat o căldură aparte în suflet, am găsit în câteva fraze exact liniștea și starea de bine după care tânjeam. Și am decis atunci că asta va fi cartea în care îmi voi pierde pașii.
Anonimele – o poveste despre femei și dragoste
Atât de mult mi-am dorit să îmi placă această poveste, atât de multă speranță am așternut în ea! Mi-era și teamă să înaintez, îmi doream și să citesc mai departe, voiam să aflu povestea celor două surori, voiam să descopăr cât mai multe lucruri din interiorul familiei lor. Dar mă gândeam că totul se va prăbuși mai încolo, că bucuria lecturii îmi va fi afectată de vreo răsturnare de situație și mă puteam deja vedea tristă și dezamăgită.
Din fericire, povestea a înflorit sub ochii mei. Lucrurile s-au întors pe dos, răsturnările de situație au adus mister și tensiune, exact elementele de care o carte bună are nevoie. Autoarea a scris despre condiția femeii, despre societate, etichetă, luptă și supraviețuire, despre sacrificiile pe care le facem în numele celor pe care îi iubim, despre puterea inimii și despre lucrurile care ne fac fericiți cu adevărat.
Serena Burdick s-a inspirat din realitate pentru această poveste. În 1891, House of Mercy, un așezământ notoriu pentru femeile „sărmane și decăzute”, se ridica în cel mai înalt punct al Inwood Hill Park. Era o clădire masivă, rău prevestitoare. Femeile care își găseau adăpost aici trăiau în condiții inumane, se considerau norocoase dacă ajungeau la sfârșitul zilei cu degetele intacte sau fără să își opărească mâinile. Au existat astfel de instituții în toată lumea și au fost acceptate de societate, în ciuda faptului că întemnițau, abuzau și înrobeau femei și copii.
Trei destine, trei povești
Efiie, Luella și Mable au luat naștere din poveștile unor femei adevărate, curajoase și luptătoare. Mânate în viață de ambiții și dorințe diferite, cele trei vor ajunge sigur în inimile cititorilor cu poveștile lor. Eu m-am grăbit și am judecat-o pe Mable, dar i-am înțeles disperarea, teama și nesiguranța. M-am supărat pe părinții celor două fete, i-am acuzat și i-am antipatizat. Nu mi-a trecut revolta aceea nici la finalul lecturii și am rămas cu un gust amar în privința lor.
Effie a fost personajul meu preferat. Deși a fost urmată îndeaproape de Mable. Effie este doar o copilă, dar are sufletul cât zece oameni mari. Effie se născuse cu o malformație la inimă și speranțele ei de viață fuseseră limitate. Deși nimeni nu-i dăduse prea mulți ani, iată că Effie trăise 13 deja și se bucura de tot ce îi oferea viața. Mai ales că o are pe Luella, sora mai mare și perfectă, alături de ea.
Luella este tot ce nu poate fi Effie. Este frumoasă, cutezătoare, visătoare, directă. Nu se sfiește din a-și înfrunta părinții, visează mult mai mult decât îi permit condiția și epoca. Luella o iubește pe Effie, o iubește dincolo de orice graniță. Dar tot fuge de acasă, vrăjită fiind de posibilitățile care se ascund în lume și de libertatea vieții de țigan. Întâlniseră amândouă țiganii din tabăra situată în apropierea casei lor, dar numai Luella tânjea să stea cât mai mult acolo.
Anonimele – un roman obsedant și frumos scris
Când Luella dispare fără niciun cuvânt și părinții refuză să vorbească despre asta, ce poate face Effie? Să descopere singură adevărul. Inima ei îi spunea că Luella fusese închisă în așezământul House of Mercy. Era convinsă că părinții aflaseră despre micile lor escapade în șatră și că voiau astfel să le pedepsească. Și știa și că secretul aflat despre tatal lor ar fi constituit un bilet de condamnare pentru Luella, singura care îl putea înfrunta de fiecare dată.
Cu un plan bine ticluit și câteva monede plasate în mâna potrivită, Effie reușește să se infiltreze în așezământ. Dar nu era pregătită absolut deloc pentru ceea ce avea să întâlnească acolo.
Prezentată din perspectiva lui Effie, a mamei acesteia și a lui Mable, povestea asta ți se insinuează pe sub piele. Eu tresăream după fiecare pagină, convinsă că altceva avea să se întâmple, că Effie va suferi sau că Mable va spune cu adevărat cine este, că povestea ei ar fi descoperită și ea va fi trasă la răspundere.
Mi-a plăcut mult, neașteptat de mult. Mi-a adus aminte de altă poveste, la fel de emoționantă, de incisivă și de vie.
Vă recomand acest roman! Din punctul meu de vedere, are toate ingredientele unui roman perfect. Dramă, dragoste, o relație specială între surori, poveste bine scrisă, căldură și emoție. Pe toate le veți găsi aici. ❤️
A apărut la Editura Rao și poate fi cumpărat de aici.
