„Alienistul” sau cum să citești repejor o carte tradusă de Monica Șerban. Romanul a apărut la Leda Edge/ Grupul Editorial Corint și se bucură și de o ecranizare destul de apreciată. Nu am căutat serialul, am vrut să parcurg mai întâi cartea. Ponturile legate de filme le păstrez pentru soțul meu, el este cinefil înrăit.

Alienistul este un altfel de roman. Autorul acordă o atenție uriașă părții psihologice. Nu înlesnește deloc misiunea cititorului. Aruncă multe indicii de natură psihologică în luptă și se concentrează pe motivația din spatele gestului. Nu am mai citit de multă vreme un roman atât de complex. Și ar fi fost o carte de cinci stele pentru mine dacă nu ar fi fost stilul atât de descriptiv. Nu e ușor să introduci elemente de psihologie fără a plictisi publicul. Autorul reușește să mențină cititorul curios și în stare de alertă.

Alienistul
Alienistul

Dar are și pasaje care parcă urmăresc istoria de la Adam și Eva. Fie că vorbim de istorii personale sau locale, Caleb Carr se asigură că nu rămâne element suspendat, că totul este clar și bine înțeles. Asta poate fi plăcut și de admirat, dar pentru mine a fost ușor obositor. Pagini întregi de descrieri neconcludente pentru firul narativ principal.

Alienistul – un thriller psihologic

Bilă albă a primit romanul și pentru faptul că a folosit persoane care au existat și în realitate. Ba chiar autorul a inserat și o serie de calități și trăsături ale acestora. E mult mai ușor să te conectezi la poveste dacă au o figură în minte. Mie așa mi se întâmplă.

Coperta este una foarte reușită! Îmi place mult varianta aceasta cu actorii dim serial. Pe tot parcursul lecturii am avut în minte chipul personajelor și am putut să vizualizez fiecare schimbare de dispoziție. Nu e ușoară viața în preajma lor, credeți-mă!

Sunt eu mare amatoare de thriller, dar așa cazuri șocante nu prea am întâlnit. Vă dați seama că antenuțele și beculețele mele erau deja date peste cap. Îmi place să fac parte din anchetă, să fiu în mijlocul acțiunii și Caleb Carr m-a atras rapid în povestea lui.

Un psiholog (sau alienist – după cum li se mai spune), un  jurnalist și un comisar de poliție: Laszlo Kreizler, John Moore și Theodore Roosevelt. Ce au în comun? Dincolo de prietenia care îi leagă, cei trei au în comun spiritul justițiar. Își doresc dreptate. Fiecare are în domeniul lui de activitate lupte de purtat, dar fac împreună front comun în fața unor subiecte băgate sub preș: crime, criminali în serie. Poate că, dacă un membru al înaltei societăți ar fi avut de suferit, altfel ar fi stat lucrurile. Dar vorbim, în cazul de față, de copiii unor imigranți. Așa că, moartea lor nu interesează pe nimeni.

Alienistul – o anchetă periculoasă 

Theodore Roosevelt (Theodore Roosevelt a servit multiple roluri politice și non-politice în societatea americană a începutul secolului al 20-lea fiind guvernator al statului New York, istoric, naturalist, explorator, autor, soldat. T.R. este de asemenea faimos prin tipul de personalitate pe care l-a adus în prim-planul societății americane, pentru energia, interesele și realizările sale pe planuri multiple, genul său de masculinitate și aparența sa de „cowboy” școlit) este un personaj pe care m-am bucurat să îl descopăr aici. Ne este prezentat drept un luptător împotriva corupției și un apărător al drepturilor egale.

Comisar al poliției, Roosevelt îl roagă pe alienistul (persoană specializată în bolile mintale) Laszlo Kreizler să îl ajute să îl prindă pe cel care îngrozește întregul oraș. Un copil fusese găsit mort pe un acoperiș. Cadavrul său fusese mutilat. Copilul era recunoscut pentru comportamentul său: copil problemă, fuge de acasă și se prostituează pe străzile lăturalnice.

Anchetei se alătură, după cum v-am spus, și jurnalistul John Moore, persoana care ar fi putut să îi ajute să înțeleagă mai bine New York-ul anilor 1896. El cunoștea oamenii de legătură și obiceiurile celor care nu aveau afaceri tocmai legale.

Alienistul – criminal în serie 

Nu este o anchetă ușoară. Firele merg mult în trecut și șirul crimelor nu se oprește aici. Alte cadavre apar și tiparul criminalului în serie este tot mai stabil și mai sigur. Nu era ușor să găsești vinovatul, asta chiar dacă alienistul era de părere că acesta își dorea să fie prins. Așa interpretase el modul de operare al acestuia. Criminalul nu făcea greșeli, părea foarte familiarizat cu anatomia umană și se simțea o ură profundă pentru pieile roșii și pentru homosexuali. Dar de ce copii? Care erau motivele lui? Ce îl adusese în pragul nebuniei?

V-am spus, ancheta nu este ușor de urmat. Mijloacele pentru anchetă erau rudimentare, posibilitățile erau reduse. Peste toate aceste piedici, intră în scenă și anumite personaje care ar face orice pentru a stopa demersul celor trei. Poliția suferea deja de pe urma normelor impuse de Roosevelt. Nu era nevoie ca apele să fie și mai tulburi de atât.

Jurnalistul nu poate face mare lucru. Nici măcar nu putea scrie în ziarul unde lucra despre această anchetă. Times nu se ocupa cu mizeriile imigranților. Dar este hotărât să pună umărul în această ancheta, voia să îl prindă pe criminal.

Sara, asistenta lui Roosevelt, este o prezență neobișnuită. Angajată în poliție, asta în ciuda normelor vremii, Sara își consolidează importanța în această anchetă și dă dovadă de multă pricepere și siguranță de sine. Mi-a plăcut mult de ea și am admirat-o pentru faptul că a avut curaj să lupte împotriva prejudecăților.

Alienistul – o lectură palpitantă 

Mi-a plăcut romanul. Este altceva. Te pune de fiecare parte a baricadei și te familiarizează cu elementele specifice locației. Doar că, după cum am punctat și mai sus, a fost mai greu de citit datorită pasajelor descriptive. Sau cel puțin așa a fost pentru mine.

Personajele sunt foarte bine puse în lumină, partea psihologică este excelent punctată și exploatată. Sunt curioasă să vedem cât a păstrat serialul din carte. Voi ați văzut serialul? Vă atrage cartea?

Romanul a apărut la Leda Edge/ Grupul Editorial Corint și poate fi comandat de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Caleb Carr

Nr. pagini: 608

Traducator: Monica Serban

 

12 COMENTARII

  1. Eu am văzut serialul luna trecută și să știi că e ok, chiar dacă nu pot spune că m-a dat pe spate (nu știu de ce, cred că nu m-am acomodat eu cu actorii sau așa ceva). Un fel de Jack Spintecătorul, dar pe steroizi :))))
    Nu știu cum e cartea, însă o am în plan și sper să fie mai bună decât serialul.

  2. Citesc rar thriller, e adevarat, seriale urmaresc la fel de rar, poate unde foarte multe abordeaza acest gen si gasesc piata saturata, dar acestea sunt lucruri pe care le-am mai zis si in alte ocazii. Imi place modul in care ai realizat recenzia. Cred ca pasionatii genului vor fi multumiti de aceasta lectura.

  3. In primul rând felicitări pentru recenzie și mulțumesc pentru impresii. Eram curioasa in privința cărții ăsteia deși nu m-a tentat să o citesc. Acum, parca parca… Are un subiect interesant, asta-i clar!

  4. Mi-a placut mult recenzia ta! Felicitari!
    Cat despre serial, i-am vazut titlul in lista Netflix (parca), dar nu m-a atras. Pentru mine imaginea conteaza, iar daca in spatele unei imagini neinspirate nu e un sinopsis bun, atunci e foarte posibil sa ratez respectivul film sau serial.
    Daca o voi citi sau nu, ramane de vazut, alte carti fiind deja cumparate, asteptandu-si tacute randul.
    Inca o data, felicitari pentru recenzie!
    PS Am remarcat ca in Reader (sursa principala de informare in privinta postarilor noi de pe blogurile pe care le urmaresc) nu apar anumite formatari de text, cum ar fi de exemplu subtitlurile ingrosate si scrise fiecare pe randul sau. De asemenea, din reader nu pot insera comentarii, neavand acces la pictograma dedica acestora. Ti-am spus ca sa stii, deoarece poate e ceva din setari, iar setarile actuale e posibil sa ii faca pe cititorii (mai comozi asa ca mine) de reader sa nu posteze propriile comentarii.

    • Îți mulțumesc mult pentru comentariu! Din păcate, la partea tehnică sunt praf. Mă interesez și încerc să rezolv situația. Mulțumesc încă o dată!
      Serialul va apărut la Netflix, da .. nici pe mine nu prea mă convingea

      • Am facut precizarile de mai sus deoarece mi s-a parut curios sa nu poti comenta atunci cand articolul se termina cu intrebari adresate cititorilor, iar acestia aparent nu au posibilitatea de a raspunde sau de a-si exprima opinia.
        Cred ca am mai avut de gand sa adaug cateva cuvinte la articole de-ale tale, dar atunci nu am fost suficient de curios (cel putin nu cat am fost in seara asta) incat sa apas pictograma Visit, si sa ajung astfel pe blogul tau, blog cu recenzii consistente. Asadar, felicitari si pentru blog!

Lasă un răspuns