Al doisprezecelea ceas – Michael Phillips, este o carte care îți insuflă o anume liniște sufletească. O poveste despre oameni și război, presărată cu sfaturi părintești și discuții despre Dumnezeu. Am fost bucuroasă să constat că unele întrebări pe care mi le-am adresat adeseori, le-am regăsit și în acest roman. Bine plasate de-a lungul poveștii, pasajele despre Divinitate se pare că sunt marca autorului Michael Phillips. Nu fac rău poveștii, privită ca ansamblu, nici nu plictisesc cititorul. Din contră, am simțit că în acest roman, lucrurile s-au împletit mult mai armonios. Perioada războaielor care au îngenunchiat lumea întreagă este și perioada în care s-au ridicat rugăciuni fierbinți către cer; perioada în care creștinilor nu li se mai dădea voie nici să creadă.
Al doisprezecelea ceas este primul volum din seria Secretul Trandafirului. Mă aștepta de ceva vreme acasă și singurul motiv pentru care am amânat-o atât a fost că nu aveam și celelalte romane din serie. Îmi place să citesc serii din cauză că mi se pare că nu mă despart atât de repede de personaje, dar mi-am cam pierdut răbdarea în ultima vreme cu ele. Romanele apar tot mai rar, răbdarea îmi este pusă la încercare și nu o dată mă surprind gândindu-mă la ce mă așteaptă în lecturile viitoare.
Romanul de față își are acțiunea plasată în cea mai tulbure perioadă a istoriei lumii: cel de-al doilea război mondial. Deși cartea nu urmărește anumite evenimente istorice, ci, mai degrabă, stăruie pe salvarea evreilor aflați în cea mai mare încercare a vieții lor, autorul ne face o scurtă prezentare a evenimentelor la începutul fiecărui capitol. Unele informații îmi erau cunoscute, altele nu. Am fost bucuroasă să văd această departajare atât de bine plasată. M-a ajutat să înțeleg mai bine alegerile personajelor și mi-a înlesnit cunoașterea obiceiurilor vremii.
Vă spuneam că mi s-a părut armonioasă împletirea firelor în acest roman. Un om bun, un om care poartă în suflet dragoste și credință, este cel care poate să fie atent la nevoile semenilor lui. Cum altfel am fi putut explica atitudinea baronului Otto Von Dortmann atunci când decide să joace în rol important în lanțul de salvare al evreilor? Cine altcineva și-ar fi pus casa la îndemâna celor care aveau nevoie de un loc cald și o farfurie cu mâncare? Cine altcineva ar fi putut să își sacrifice siguranța pentru a face bine? Nu suport expresia „un om cu frica de Dumnezeu”. Dumnezeu nu este bine plasat într-o propoziție unde există frică. De-asta există răul pe pământ. Pentru că Dumnezeu ne lasă să alegem. Nu ni se impune.
Deși descrierea cărții ne-o aduce în prim plan pe Sabina, fiica baronului Dortmann, eu nu am simțit că acțiunile ei sunt piesele importante ale acestui roman. Da, am cunoscut mai bine casa și dedesubturile ei (pivnițele și culoarele care au devenit loc de refugiu pentru evrei), dar nu ea este cea care face acest prim volum mai interesant. De aceea, consider că toate pasajele în care ni s-a descris casa în detaliu sau ni s-au redat întâlnirile dintre Sabina și tânărul Matthew, au fost unele care ar fi putut lipsi cu desăvârșire din acest roman. Cartea mi s-a părut plictisitoare atunci și prea asemănătoarea cu romanele de tip historical-romance, gen literar de care acest roman se îndepărtează și mai mult în cea de-a doua parte când suntem alături de evreii care se luptă pentru viața lor.
Singurul motiv pentru care cred că aceste pasaje au fost relatate este acela că ar putea explica foarte bine acțiunile viitoare ale lui Gustav. Gustav, fiul unui conte vecin cu domeniul Dortmann, este cel care visează de când era copil la o căsătorie cu Sabina. În timp ce Sabina este manierată și educată în spiritul creștin, Gustav este rău și extrem de ambițios. Sabina ar însemna cheia către domeniul Dortmann și Gustav este capabil de orice pentru a o obține.
Un personaj extrem de interesant de urmărit este Emil Korsch. Născut în Rusia, sub un alt nume, Emil conștientizează destul de timpuriu că patria mamă nu prea are ce să-i ofere. Învață limba germană, își schimbă identitatea și se dă drept arian pur. Ura evreii, rușii, creștinii și pe oricine i se putea interpune în calea către măreție, dar știa să folosească orice șansă pe care viața i-a dădea. Știa să profite. Să fie oportunist era rolul care i se potrivea mănușă. Pentru a urca și mai mult pe scara ierarhică, Emil trebuie să intre în grațiile lui Himmler, mâna dreaptă a lui Hitler. Și pentru asta, tot ce are de făcut este să stea cu ochii pe baronul Dortmann. Știe că ascunde ceva încă de când l-a văzut în întrunirea clandestină a creștinilor. Korsch știe să urmărească atent firele, oricât de subțiri ar fi.
Volumul lui Michael Phillips este unul care poate tulbura suflete, dar este uimitor cum poate să le liniștească în același timp. Pe de-o parte este ilustrată situația tulbure a lumii, pe de alta este redată pacea din grădina de trandafiri pe care baronul o îngrijea cu mult drag. Bine și rău, lumină și întuneric. Autorul găsește balanța între ele și construiește un roman pe care cititorul îl poate parcurge ușor în ciuda numărului de pagini.
Mi-ar fi plăcut ca primele pagini să fi avut mai multă substanță. Nu am spus acțiune, pentru că într-o astfel de carte nu ai nevoie de alergare și scenarii, ai nevoie de timp pentru a pune totul cap la cap. Puteți să o cumpărați de aici.
Descriere:
PRUSIA, 1937
Baronul von Dortmann se dedică familiei sale cu aceeași pasiune cu care își îngrijește trandafirii din preţioasa lui grădină, care ocupă un loc special în inima lui. Aici poartă nenumărate conversaţii cu fiica lui, Sabina, transmiţându-i minunate lecţii de viaţă despre Dumnezeu, Creaţie și iubire. Deși este încă foarte tânără, superba Sabina cucerește deja două inimi: pe a lui Matthew, un tânăr american, și pe a lui Gustav, fiul contelui din vecini.În ritmul domol al vieţii de la ţară, baronul veghează asupra moșiei sale cu ochi de tată și de grădinar. Din păcate, moșia este vegheată și de alţi ochi…Pe neașteptate, în Polonia se dezlănţuie furtuna – tunetele și fulgerele blitzkriegului german – și aceasta va schimba viaţa familiei Dortmann pentru totdeauna. Baronul va trebui să ia cea mai grea decizie din viaţa lui, iar Sabina, să descopere secretul trandafirului.
Michael Phillips este autorul a peste o sută de cărţi de ficţiune și non-ficţiune. Operele sale s-au vândut în peste șase milioane de exemplare. Michael locuiește împreună cu soţia sa, Judy, în Eureka, California.
Traducere: Mihaela Tocuț
Editura: Casa Cărții
[…] ”Amintirea unui trandafir„ este volumul doi din Seria Secretul trandafirului. Despre primul volum, Al doisprezecelea ceas, v-am povestit aici. […]
[…] Al doisprezecelea ceas – Michael Phillips (recenzie, Casa Cărții) […]
[…] Al doisprezecelea ceas – Michael Phillips (recenzie, Casa Cărții) […]
Coperta e wow! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Pare o carte foarte faina. In orice caz, subiectul mă tentează si pe mine! Felicitări!
Eram carte furioasă în privința cărții, datoria coperții. Acum că ti-am citit recenzia nu stiu ce să spun. Cine știe în viitor.
Este frumoasă în felul ei, doar că i-a lipsit ceva.
O recenzie minunată, felicitări! <3 Chiar eram curioasă, are o copertă superbă. <3
Îți mulțumesc!! Coperta îmi place mult și mie!
Nu am citit nimic de acest autor, dar cartea asta pare interesanta. Nu ma dau in vant dupa cartile care pun accent pe credinta, desi am citit cateva in care am regasit si astfel de subiecte si nu m-a deranjat. Ce mi se pare mai interesant este ca actiunea este plasata in Primul Razboi Mondial, pentru ca majoritatea fictiunilor istorice pe care le-am citit au actiunea plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Felicitari pentru recenzia minunata!
Îți mulțumesc mult! Și pentru mine a fost o surpriză!! De regulă, nici eu nu citesc astfel de cărți, dar am descoperit-o pe Lynn Austin care mi-a plăcut tare mult!