Ajută-mă să nu dispar este cel mai nou roman scris de Petronela Rotar, o autoare pe care eu o apreciez foarte tare. Mai ales de când am citit Privind înăuntru, roman pe care l-am iubit de la primul la ultimul rând. Deși se simte o maturizare a stilului de scriere în romanul nou, am resimțit lipsa elementelor cheie care m-au unit atunci cu povestea. Petronela adăugase acelei povești o tușă personală, emoții și cuvinte cu dublu tăiș. Cred că am greșit aruncându-mă în „Ajută-mă să nu dispar” cu sufletul dezgolit. Am căutat aceeași alinare, am parcurs cu mai multă foame fiecare rând, am răstălmăcit cuvintele.
Povestea asta a fost povestea Mirei, o istorie în care eu nu m-am regăsit, dar în care am asistat la suferință, dragoste, abandon și dăruire. Nu ai cum să rămâi indiferent la povestea ei, la suferințele ei. Dar am alergat printre cuvinte, cartea nefiind foarte groasă, și nu am simțit că „prind” rădăcini. M-am scuturat de personaje și de poveste de-a doua zi. Am rămas cu câteva cuvinte pentru puțin timp în minte, dar nu a reușit să ajungă acolo unde a ajuns precedentul roman.
Ajută-mă să nu dispar – o poveste care te consumă
Ajută-mă să nu dispar este o poveste care te consumă. Dacă nu te atinge povestea în modul acela special, te vor consuma cuvintele. Petronela Rotar știe să le folosească. Ard, sfâșie, taie, brăzdează, alină, vindecă. Depinde unghiul din care le privești. Nu de puține ori m-am gândit că ele au fost personajele principale. Îmbracă atâtea forme, dau atâta sens lumii.
În noaptea aceea, în acea primă noapte, m-a strîns în brațe spasmodic. Eram ca două ființe care se îneacă și se agață una de cealaltă ca să se salveze. Trebuie că asta făceam, fiecare avea nevoie de celălalt ca să nu cadă în propriul hău și să dispară. Ajută-mă să nu dispar. În mintea mea se făcuse întuneric, un întuneric bun și nu-mi mai era frică de el. Nu trebuia să adormim. Trebuia să rămînem treji, pînă la capătul celălalt al nopții. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia să alunecăm în somn, nu trebuia să adormim, cine iubește nu doarme, tresăream, iar ziua părea tot mai departe, tot mai lipsită de strălucire. Ce ar fi putut aduce, cînd noaptea adusese deja totul, o iubire proaspătă ca un leș cald?
Alt aspect care mi-a plăcut în acest roman a fost îmbinarea elementelor. Petronela nu pare să fie adeptul liniilor trasate de alții. Culege, îmbină, „mușcă” din stiluri și le redă un aspect nou. Nu este un roman epistolar, deși are și scrisori. Nu este un roman care condamnă dragostea, dar știe să îi scoată în evidență acesteia minusurile și plusurile. Nu este un roman psihologic, dar nu ai cum să nu urmărești evoluția personajelor, cu efectele și cauzele actiunilor lor.
Mira – condamnată la neiubire?
Sunt oameni care iubesc și sunt iubiți ușor. Dar sunt și oameni care iubesc cu toată puterea lor, dar nu sunt iubiți. Fie că nu știu să aleagă, fie că nu sunt ușor de iubit. Mira iubește, dar pare să facă numai alegerile nepotrivite, alegeri care o pot scoate din stările ei doar pentru câteva momente. Dacă aș felicita-o pentru ceva, atunci aș felicita-o pentru modul în care se „stinge” după fiecare alegere greșită. Nu face „gălăgie”, nu luptă să se facă auzită, nu demolează omul ales și nu lipește etichete iubirii lor. Le asimilează, le poartă, le înmagazinează și le folosește pentru a se reconstrui.
Deși am fost alături de ea și am încercat să o înțeleg, nu am cunoscut-o pe deplin. Autoarea s-a grăbit să mi-o prezinte, a ales câteva puncte marcante, le-a dezvoltat și a încheiat povestea. Mi-ar fi plăcut să știu mai multe, să primesc mai multe de la povestea asta. Deși am fost un pic dezamăgită de final, am înțeles că nici aici autoarea nu urmează trasee. Oferă personajelor sale o voce și o lecție. Nu le oferă rețete pentru fericire sau succes garantat.
Ajută-mă să nu dispar – colac de slavare
Ajută-mă să nu dispar este strigătul unui om care are nevoie de iubire pentru a șterge rănile unui trecut dureros. Sunt răni pe care nici iubirea nu le poate vindeca, dar le poate ajuta măcar să se cicatrizeze mai frumos.
Mira are un trecut plin de umbre și de momente dureroase, dar alegerile din prezent nu o pot salva. O pot ajuta să uite trecutul, cel puțin pentru ceva timp. Dar atât. E ca și cum ar alege exact lucrurile care nu au sorți de izbândă, de parcă ar alege intenționat calea cea mai grea. Este destinul ei sau Mira se condamnă singură? De ce repetă alegerile? De ce bărbați însurați? De ce iubește cu fiecare celulă și apoi demolează tot și o ia de la capăt? Întrebări care mi-au rămas încă fără răspunsuri clare.
Dacă ar fi să pun cartea aceasta pe o listă, lista cu romanele scrise de Petronela Rotar, atunci ar fi pe locul doi. V-am spus și mai sus de ce.
Ajută-mă să nu dispar a apărut la editura Herg Benet. Poate fi comandată de aici.
Data apariției: octombrie 2019
Număr de pagini: 224
Tip copertă: broșată
Colecție: Radical din 7
