Adio, New Orleans sau cum îți dai din nou lista de lecturi peste cap. Am văzut-o pe Libris și am zis că trebuie să fie a mea, prea o așteptam de multă vreme! Ruta Sepetys m-a cucerit cu celelalte două romane de ficțiune istorică – Printre tonuri cenușii și O mare de lacrimi. Mi-a plăcut „Adio, New Orleans”. Este o poveste plină de căldură, de duioșie, de esență. Dar mi se pare că autoarea are o voce mult mai puternică în romanele inspirate de istorie. Acolo are doza perfectă de informație, realitate, emoție și poveste.
În „Adio, New Orleans” a lipsit ceva, acel ceva care i-ar fi asigurat strălucirea. Este o poveste de viață, are personaje colorate, pline de personalitate dar nu m-a atras de tot în mijlocul evenimentelor. Nu mi-am imaginat ce va fi dincolo de poveste, nu am schițat portrete și nu am strâns din pumni. Poate că este vina mea. Poate că am ridicat ștacheta foarte sus sau poate că nimic nu mă va mai impresiona la fel precum au făcut-o romanele anterioare. Asta nu înseamnă că nu am găsit și aici momente emoționante sau că nu mi-am găsit personaje preferate. Doar că voiam un picuț mai mult…
Adio, New Orleans – lupta pentru dreptul la normalitate
„Un stil care te seduce și te transpune într-o lume și o perioadă minunat reconstruite de autoare.”- THE BOSTON GLOBE
New Orleans, 1950. Orașul în care totul este posibil și în care este loc pentru fiecare. Este supranumit Easy, de aici și numele original al romanului de față – Out of the Easy. Autoarea Ruta Sepetys a reușit să redea cu acuratețe farmecul local. New Orleans este considerat drept leagănul jazzului. Ca port principal, New Orleans a jucat un rol important în comerțul cu sclavi, realizat pe Oceanul Atlantic. De aceea, avem de-a face cu un număr foarte mare de imigranți, fiecare aducând un strop din istoria personală, adăugând astfel mai multă culoare orașului iubit de toată lumea. Petreceri, festivaluri, cine grandioase. Opulență și decadență, fețele diferite ale aceluiași oraș.
„Legiunile de fani pe care Sepetys i-a câștigat cu bestsellerul ei de debut vor aprecia cu siguranţă acest roman extrem de bine construit.”- BOOKLIST
Autoarea a avut grijă să strecoare câte un reprezentant din fiecare pătură socială: bogați, săraci, imigranți, oameni de culoare, prostituate și interlopi. Câte puțin din toate, un amestec amețitor de vicii și viciați, amestec în care își poți pierde pașii dacă nu ești atent. În lumea condusă de păcate și păcătoși, mai este loc pentru un suflet curat care visează să evadeze? Se poate salva cineva din lațul scurt alcătuit din etichete sociale și păcate care nu îi aparțin? Da și nu.
Evadare sau condamnare?
New Orleans este leagănul păcatului, patul în care i-au fost ucise, noapte de noapte, iluziile tinerei Josie Moraine. Reușise să stea departe de acest fruct putred, dar nu se putea îndepărta complet. Mama ei era prostituată, mama de suflet era matroana bordelului, ea lucra în bordel. Dar nu ca prostituată. Făcea curățenie și încerca să își protejeze mama cea naivă.
Văzută de departe, Josie pare o tânără normală. Ziua lucra la o librărie, iubea cărțile și îl ajuta pe Charlie, proprietarul librăriei, cel care i-a întins o mână de ajutor pe vremea în care societatea o marginaliza. Iubea să discute cu Patrick, fiul lui Charlie, se împrietenea ușor cu oricine și își dorea să ajungă la colegiu.
Puțini știau că strângea fiecare cent pentru a fugi din New Orleans sau că avea o listă pe care trecea numele posibililor ei tați. Habar nu avea cine fusese perechea mamei ei în procrearea ei. Dar asta nu înseamnă că nu putea să viseze la un cămin, la o familie adevărată. Povestea ei plină de amărăciune a fost un pic balansată de prezența celorlalte personaje. Chiar dacă aveau un trai greu și creșteau în rândul interlopilor, o iubeau pe Josie și admirau felul ei demn de a trăi.
Am avut impresia că Josie este cea mai ghinionistă persoană în viață. Și m-a durut sufletul pentru ea. Mă întrebam până unde va rezista. Am fost martorul unei bucăți din viața ei, bucată presărată cu pierderi, incidente nefericite, intrigi neașteptate. Mi s-a părut că timpul nu întârzia deloc pentru ea. Îi plătea înzecit fiecare clipă de fericire. Necazuri, situații care păreau fără ieșire, polițe de plătit, morți suspecte.
Adio, New Orleans – ești eroul propriei vieți
Josie este un personaj complex. Mi-a plăcut mult curajul ei. Este eroul propriei vieți, nu se lasă atrasă în dansul păcatului și reușește de fiecare dată să întoarcă fiecare situație în avantajul ei. Nu mă așteptam la mai puțin de la ea. Mai ales că fusese luată sub aripa protectoare a lui Willie, matroana bordelului.
Willie este personajul pe care nu ai cum să îl antipatizezi. Nu are o poziție plăcută, dar are acel ceva al ei. Nu îi scapă nimic, este atentă la sentimentele celor din jur chiar dacă dă impresia unei doamne de fier. M-a sensibilizat purtarea ei față de Josie și mi-a smuls câteva lacrimi pe final.
Personajul care adaugă sare și piper poveștii este Cookie, șoferul lui Willie. Mulatru, cu școală puțină, dar enciclopedie ambulantă când vine vorba de sfaturi de viață, Cookie are frumusețea aparte a omului simplu, a omului care se oferă pe tavă celor care au nevoie de el. Mi-a plăcut simplitatea lui, replicile lui au fost mereu deliciul meu. Dar are vreo câteva replici la final unde traducerea lasă de dorit, parcă mi-a furat o bucățică din Cookie.
Una peste alta, mi-a plăcut povestea. Am trăit prin personajele sale și m-am bucurat de fiecare pagină! Deciziile noastre sunt cele care dau formă propriului destin. Dar vom ști întotdeauna care sunt deciziile bune?
Adio, New Orleans a apărut la Editura Epica și poate fi comandată de pe Libris, dacă dați click aici.
An aparitie: 2019
Autor: Ruta Sepetys
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonata
Editura: EPICA
Format: 200 x 140 x 24 mm
Nr. pagini: 400
Traducator: Gabriela Stoica
