Adevăruri ascunse, romanul scris de Kelly Rimmer și apărut la Editura Litera, are exact genul de poveste de care nu cred că m-aș sătura vreodată. Caldă, amăruie, emoționantă, duioasă, vibrantă. Știu că este cald afară și nu ne este deloc dor de pulovere lungi, dar cartea asta aș asemăna-o cu o țesătură de cașmir: delicată, catifelată și atât de necesară.
Adevăruri ascunse are o poveste care nu te poate lăsa indiferent, mai ales atunci când te identifici atât de mult cu personajele principale. Îmi place chiar și acum, după atâția ani de citit și după atâtea cărți, să mă caut în personajele din aceste povești. Să mă întreb: ce aș fi făcut eu? sau încotro m-aș fi îndreptat acum?
Adevăruri ascunse – lecții despre viață
Kelly Rimmer a avut grijă să ne dea o băutură dulce, ușor înțepătoare, cu note puternice și arome care rămân multă vreme în sufletul nostru. De data aceasta, fără doar și poate, pot spune că mi-au plăcut ambele povești. Știți că, de obicei, atunci când vine vorba de alternarea planurilor temporale, aproape întotdeauna prefer povestea din trecut. Mi se pare că autorii își concentrează mai mult eforturile acolo, că au alt farmec și altă încărcătură emoțională.
De data aceasta, Kelly Rimmer a reușit să echilibreze perfect talerele balanței și a împletit atât de frumos trecutul cu prezentul. A abordat o grămadă de teme și am simțit că le-a dat fiecăreia partea ei de glorie, de liniște și de frumos. Relația dintre frați, relația dintre părinte – copii, maternitatea, relația dintre surori. Pe toate le analizează, le expune și le folosește drept ancore într-o poveste care capătă și mai multă greutate sub lumina lucrurilor care se întâmplă astăzi în lume.
Maternitatea este frumoasă, dar este a naibii de grea. Da, satisfacția este pe măsură. Dragostea nu se poate măsura cu niciun instrument de măsurare. Dar sunt mame care se luptă cu fiecare secundă, cu fiecare minut, cu fiecare zi. Mame care duc pe umerii lor fragili greutăți prea mari, mame care nu se cred suficient de bune, mame care cred că tuturor celorlalte mame lucrurile le ies mult mai bine. Sunt mama care au crustă peste toate sentimentele lor, crustă care se poate desprinde cu un pic de ajutor, cu răbdare și atenție.
Legătura cu trecutul
Am citit cartea asta cu sufletul greu, aproape că puteam să aud cum se rupeau bucățele, bucățele din el. Simțeam cum propriile mele nesiguranțe căpătau contur, cum demoni vechi încercau să muște iar din teritoriul acela pe care îl cunoșteau deja de multă vreme.
Mi-a fost greu să fiu alături de Beth. Dar am reușit să fiu și să îi rămân alături. I-am ținut pumnii și mi-am dorit ca ea să facă lumină în toată acea încrengătură de adevăruri ascunse și de secrete păstrate prea mult timp. I-am înțeles și tatăl. Cum ar fi putut el să îi redea vocea femeii pe care o dezamăgise cel mai mult? Și mi-a fost milă de el pentru că îmi imaginam cât de greu trebuia să îi fie cu toate astea.
Poarta spre trecut
Avem nevoie de trecut pentru a înțelege și mai bine prezentul. Dar lui Beth îi fusese servită o altă poveste despre trecut. Nu avea multe amintiri cu mama ei, dar era convinsă că fusese cineva care îi citise povești, care îi spusese „micuța mea” și o dusese seara la culcare. Deși avea trei frați mai mari, nu se putea bizui nici pe amintirile lor. Viața avusese grijă să aștearnă praf peste toate.
Beth avea alte îndatoriri. Îl avea pe micuțul ei Noah de care trebuia să aibă grijă, avea o carieră de reluat și o familie de îngrijit. Dar Beth avea și ceva pe suflet, ceva despre care nu se simțea comod să vorbească, mai ales că era psiholog și ar fi putut să aibă de suferit. Beth nu recunoștea, dar știa că era ceva în neregulă cu ea. Suferea de despresie post partum, nediagnosticată încă, și nu simțea că poate stabili o legătură puternică cu bebelușul ei.
Așa că, atunci când îi revine misiunea de a face ordine în casa tatălui său bolnav, Beth răsuflă ușurată. Avea nevoie să stea departe de întrebări, așteptări și priviri curioase.
Povestea din trecut
Beth descoperă în mansarda casei niște picturi care păreau să spună o poveste. Și descoperă curând și inspirația lor: niște scrisori lăsate chiar de mama ei. Măcinat de vină și de remușcări, tatăl lui Beth încercase să scape de regrete prin pictură. Dar nu făcuse cel mai important lucru: nu le spusese adevărul copiilor săi. Niciodată.
Treptat, Beth începe să facă niște legături și nu este încă sigură dacă ar trebui sau nu să scoată în lumină fantomele trecutului.
Kelly Rimmer ne spune paralel cu povestea lui Beth și povestea lui Grace, mama celor patru copii. O poveste încărcată de iubire, durere și obligații sociale. Blocată între așteptările familiei, propriile dorințe și limitele impuse de societate, Grace făcuse niște alegeri nefericite. Dar cum ar fi putut să o înțeleagă femeile de astăzi, cele care puteau atât de ușor să beneficieze de informații, să facă propriile alegeri?
Adevăruri ascunse – o poveste cu o mare încărcătură emoțională
Adevăruri ascunse are o poveste frumoasă, tristă și duioasă. Au fost pasaje în care am simțit că mă apăsa ceva pe piept, că nu pot respira cum trebuie și că îmi citesc propriile gânduri. Povestea lui Grace este doar una dintre milioanele de povești triste. Femeile s-au expus (și continuă să o facă) unor pericole uriașe.
Mi-a plăcut tare mult romanul și a fost unul dintre cele mai bune citite în luna iunie.
Adevăruri ascunse a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.
Data Apariției : 12 mai 2022
Autor(I) : Kelly Rimmer
Numar Pagini : 400
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Maria Dosei
