Adâncuri sălbatice – DeSales Harrison, recenzie

Adâncuri sălbatice este un thriller psihologic plin de minciuni și secrete. M-a atras de la început coperta sa și îmi doream tare mult să pătrund în hățișurile trasate de autorul DeSales Harrison. Ideea este una bună, bună de tot, din punctul meu de vedere. Finalul a fost cel care m-a determinat să privesc totul dintr-un alt unghi. Acțiunile au căpătat greutate, personajele s-au creionat total abia atunci. Și ăsta a fost un lucru bun, dar a venit un pic tardiv.

Dacă nu ar fi fost aleasă pentru un duel literar, aș fi lăsat un pic lectura aceasta pe pauză. A fost un joc dulce-amar. Voiam să o las deoparte, dar ceva mă tot îndemna să caut răspunsurile. Și mă bucur că am ales să continui căutarea.

Adâncuri sălbatice este primul roman scris de DeSales Harrison, în 2018. Nu se simte ezitarea unui debutant. Din contră, autorul își construiește într-un stil complicat povestea. Primele pagini au fost precum o învălmășeală pe care mintea mea nu o putea descâlci. Am realizat detsul de tâzriu că autorul i-a rămas fidel personaului său principal și a lăsat patina meseriei acestuia să „alunece” prin text. Daniel Abend, un psihanalist de succes, ajunge pe culmile disperării. Este speriat, confuz și caută sprijin și alinare. Nu poate spune nimănui povestea lui de viață. Greșelile erau prea mari, derapase strașnic pe drumul până aici. Și lucrurile pe care le păzea cu toată puterea minții sale ar fi putut anula din rădăcini existența celor din jurul său.

Adâncuri sălbatice – jocul unei minți bolnave

Daniel Abend se spovedește. Bine, bine, nimic greșit ați spune voi. Dar confesiunea ajunge la un preot, prin poștă, și e clar că ceva s-a petrecut cu psihanalistul.

Părinte, nu vă veți aminti de mine. Numele meu este Daniel Abend.

Așa începe lupta pentru căutarea adevărului, luptă care îl implică pe preotul Spurlock, cel demn de încrederea lui Daniel. Preotul nu are nicio vină și nu este apăsat de Taina Spovedaniei. Din contră, acum trebuie să lupte să spună adevărul celor care erau direct vizați de acesta. Capitolele scrise din perspectiva lui au fost cele care mi-au permis să respir liniștită. Cu el nu a trebuit să caut tot timpul dincolo de cuvinte, să înțeleg acțiunile și să accept efectele acestora.

Cu Daniel, cel puțin în incursiunile din trecutul lui, totul a fost greoi. Ca un analfabet funcțional, așa înaintam. Citeam fără să înțeleg unde mă va duce următorul rând. Vreți să știți de ce am continuat? Pentru că sadica din mine simțea mirosul thriller-ului. O acțiune cu iz de Camilla Lackberg, asta nu m-a lăsat să abandonez cartea.

„Acest thriller orbitor cu tentă gotică ne introduce într-un labirint de secrete, minciuni şi înşelătorii.” New York Times

Jocul de-a șoarecele și pisica 

Una dintre pacientele tinere ale lui Daniel se sinucide. Deși ia o parte din vină asupra lui, coșmarul lui începe abia trei ani mai târziu de la nefericitul eveniment. În cutia poștală a tinerei, pe care Daniel o primește pe nepusă masă, sosește un plic în care este o singură poză cu fata. Numai că anumite elemente îi dau de gândit. Sunt indicii care atestă prezența unei persoane în casa fetei, înainte de gestul final. De ce îl alesese pe psihanalist pentru asta? Cine era persoana care voia să îi facă rău?

Din nefericire, Clementine, fiica lui Daniel, se satură de tăcerea tatălui său și pleacă de acasă. Deși Daniel comunică autorităților acest lucru, nimeni nu pare să îl ia în seamă. Dar nici el nu le poate spune despre poza primită în poștă. Și nu are tăria să le spună nici despre pozele cu fata lui, poze care continuă să vină în același mod. Îi era teamă de legăturile cu trecutul său care ar fi putut să apară acum. Ascundea lucruri pe care nu le-ar fi putut explica prea ușor.

Fin psiholog, autorul exploatează tenebrele minţii umane, fineţea pârghiilor care declanşează viaţa sau moartea.

Deși accentul este pus pe prezentul lui Daniel, autorul exploatează și trecutul acestuia. Pentru că acolo sunt multe rădăcini care amenință să iasă la iveală. Trecutul lui Daniel este cel pe care l-am citit mai greu. Multe detalii pe care nu știam unde să le încadrez, un stil obositor de a expune faptele și mai puțin relevant pentru povestea creionată la început. Dar, înaintând în poveste și ajungând la finalul acesteia, am înțeles de ce autorul a procedat așa. Totul a căpătat sens și am putut realiza întreaga ramă în care să așez cronologic evenimentele.

Adâncuri sălbatice – un roman cu o bază foarte bună

Are accente de thriller, dar excelează când vine vorba de partea psihologică. Și aici se observă, de departe, înclinația autorului către mintea umană și tenebrele acesteia. Da, sunt mulțumită și de faptul că am putut vedea că autorul predă Creative Writing. Am mai citit de curând o carte scrisă tot de un profesor de Scriere Creativă și am rămas dezamăgită de lipsa detaliilor și a elementelor de legătură.

Una peste alta, Adâncuri sălbatice este un roman care exploatează granițele firii umane. Sentimente sau sferă psihologică, ambele planuri sunt analizate și recomand cartea iubitorilor de thrillere psihologice.

Romanul a apărut la Editura RAO și se poate comanda de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: DeSales Harrison

Categoria: Literatura Universala

Nr. pagini: 320