Recenzii

 
-La naiba! Merita tot ce i se întâmpla. De câte ori se certase? De câte ori ascultase aceeași placă, același discurs? Până la urmă merita tot, fiecare lovitură afurisita pe care o primise de la viață. Știa cine este și ce poate, dar se lăsase prinsă în cercul acela vicios de compromisuri, de sacrificii și de angajamente care nu îi mai aduceau satisfacții.
Se îmbrățișa singură, așa cum o mai făcuse de atâtea ori, își înfășura strâns puloverul gri care rămăsese preferatul ei în ciuda stării deplorabile în care se afla și se privi în oglindă. Astăzi împlinea 30 de ani, vârsta aia la care nu se văzuse singură și fără cineva micuț care să i se împletească printre picioare, pragul la care ea trebuia să aibă totul planificat. Astăzi observa ridurile fine din jurul ochilor, tristețea ce devenise a doua natură a vieții ei, irisul în care nu mai putea observa strălucirea. La naiba! Se iubea, se accepta și era mândră de parcursul ei. De ce nu ar fi? Ridurile de expresie erau dovada zâmbetelor pe care le împărțise altora, tristețea din ochii ei era o forma de a evidenția tot ce sacrificase.
30. 30! 30! Era timpul ei, cu siguranță venise vremea fericirii! Gata cu tristețea și cu plânsul, gata cu compătimirea. Știa de unde să înceapă, știa ca totul vine din interior, nu asa spuneau oare toate cărțile alea motivaționale pe care le adoptase în ultima vreme? Nu se cufundase în lectura lor încercând sa găsească soluții? Era vremea sa iasă din lumea asta și sa iasă în lumea normala, unde miroase a ploaie, a vânt, a oameni și a speranță. Se uita pentru ultima oara în oglindă și își jura ca aceasta este ultima zi în care Alexandra cea prăfuita exista. Noua Alexandra era pe cale sa iasă la lumina, femeia mai puternica, mai hotărâtă și de ce nu, mai egoista.
La schimbarea ei nu putea avea un martor mai bun ca Marina, prietena pe umărul căreia își vărsase amarul și lacrimile. Nu mai era vreme de îndoială, era timpul să acționeze. Lua telefonul mobil de pe noptiera lacuita de lângă pat și formă numărul rapid ca sa nu aibă timp sa se răzgândească.
– Bună, Marina! Da, știu ca uneori sunt o scorpie, mai ales astăzi, dar crede-mă ca am avut nevoie mai mult ca oricând sa fiu singura.
– Chiar crezi c-ai ales ziua potrivita? Te mai lăsăm o ora și apoi năvăleam peste tine. Ziua ta nu trebuie sa fie pentru tristețe.
– Tocmai d-asta am și sunat. E timpul sa ies din carapacea mea. Și ce început mai bun ca vârstă noua, nu? Dacă-mi spui ca sunt bătrână, jur ca plec singura la capătul lumii. Vreau să trăiesc, Marina. Vreau sa o iau de la capăt și sa fac doar ceea ce mi-am dorit întotdeauna.
– Aleluia! Bun venit în comitetul de sprijin al sufletelor deznădăjduite. Dar, dacă vrei sa nu pun imediat placa aceea cu “ți-am spus eu”, tu faci cinste cu primul rand.
– Cu primul? Fac cinste toată seara numai sa nu ma lași singura.
***  Alarma sună necruțătoare la ora 7 a doua zi. Reușise sa doarmă doua ore și capul îi era mai greu și mai amețit ca atunci când a ajuns euforica și fericita acasă. Închise ochii și zâmbi. La urma urmei merita tot efortul noaptea trecuta. Dacă trăgea linie fusese cea mai frumoasa noapte din ultimii ani. Plecase de acasă la ora 22 și se întâlnise cu Marina la clubul lor preferat. Bineînțeles ca bună ei prietena nu ținuse totul secret și se trezise și cu Eva, Nicoll și Ellen pe urmele lor. Nici că-i părea rău, fetele făceau parte din brigada Solitarelor de la biroul firmei unde lucrau. “Five Diva’s” după cum erau poreclite, făcuseră ravagii pe ringul de dans. Dress Code-ul lor, adică rochie roșie și platforme foarte înalte, atrasese imediat priviri și oferte cu băuturi. Marina fusese abordata de un tip brunet și simpatic, oare cum spusese că îl cheamă? Era sigura ca ii dăduse numele și numărul de telefon notat la repezeala pe ceva, dar nici că îi păsa. Nu voia sa cada din prima în plasa vreunui crai. Își dorea o relație stabila cu un tip care i-ar fi făcut fluturii din stomac sa o ia la galop, dar se îndoia ca va găsi vreunul serios în cluburile de noapte. Ellen era nebuna grupului, mereu pusa pe aventura și cuceriri. Nimeni nu ii putea rezista ochilor ei verzi cu gene întoarse. Mai avea și gropite în obraji după ce ca era dragalasenia întruchipata. Nicoll era seriozitatea în persoana, mereu atenta și suspicioasa, mereu dând alte interpretări fiecărui gest. Eva era tipa divorțată cu experienta la tot ce poarta pantaloni. Era de ajuns o singura scanare ca sa îi pună o eticheta masculului Alpha ce le-ar fi dat târcoale. Marina era liantul ce le ținea pe toate împreună. Nu uita niciodată vreo zi de naștere, nu rata nicio petrecere si nu se puteau ascunde de ea cu nimic, de parcă avea vreun radar de detectare a secretelor. Iar ea era cea mai normala. Mignonă, ochi căprui, zâmbet cald și o frumusețe ce nu o punea în evidenta cumva. Atuurile ei cele mai importante rămâneau pasiunea și inteligența. Se descurca remarcabil la un birou unde numărul bărbaților era superior. Birou? La naiba, la naiba, era în întârziere. Se ridica în graba, își făcu un dus rapid și își puse costumul office de zi cu zi, apoi ieși zâmbind din clădire.
 
Nu era nevoie de alte explicații, îi ajungea mutrița serioasă pe care o afișa Ellen. Mahmure, mahmure dar măcar ele auziseră alarma ceasului. Era sigură că de data asta Madam Solitudine, șefa ei, nu o va ierta. Ce ar fi putut să spună în apărarea ei? Orice scuză se desfăcea în bucăți în fața celei ce le conducea cu o mână de fier. Irene parcă simțise că a ajuns la birou și se înfățișă de indată pe culoar.
-Buna dimineața, Alexandra! Să înțeleg că ai avut o noapte grea?

  • Nu aș spune asta. Am avut doar o noapte a fetelor în oraș și am cam întârziat…
  • De-ajuns. Nu e treaba mea activitatea ta în afara orelor de lucru, asta dacă nu cumva are legătură cu lucruri ilegale, spuse privind-o peste ochelari. Am ceva pregătit pentru tine! Pentru că ai dat dovadă de responsabilitate până acum, m-am gândit să fii tu cea care va merge în conferința de pe insula Blue din weekendul ăsta.
  • Marina se pregăti să îi spună că nu era pregătită…

-Ăăăă…nu accept refuzuri. Ți s-a refuzat acest drept în dimineața asta.
 
Grozav! Se gărbi să își ocupe locul în timp ce diavolițele ei de prietene râdeau pe înfundate. La urma urmei weekendul acesta ele se puteau odihni în timp ce ea avea să zboare tocmai la naiba, să fie victima cine știe căror insecte și va munci suplimentar. Halal cadou pentru ziua ei, tocmai când era hotărâtă să se distreze! Schimbarea ei va trebui să mai aștepte.

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *