Dacă în prima parte mi-am păstrat seriozitatea și v-am arătat partea mea matură, în această parte vă arăt și simțul umorului, ăla pe care sper eu că îl am. Mie îmi place să fiu serioasă, dar îmi place să râd, să glumesc și să mă bucur de viață. Îmbinăm și noi ca în viață…mai cu râs, mai cu plâns.
1. Am învățat că ”mai stau cinci minute pe grup cu fetele” este sinonim cu puiul ars și laptele prins de cratiță. Eh, la tăți ni-i greu, da nu la fel. Aragazul are încorporat un timer, dar cine să-l audă când zumzăie facebook-ul precum albinele în plină vară?
2. Am învățat să dau comenzi de cărți care să ajungă în zilele când soțul nu e acasă. Ce nu știe, nu are cum să-l afecteze.
3. Am învățat tehnica subtilității. ”Iar au reduceri pe elefant, voiam o carte, dar pot aștepta. Vaaai, și ce coperta frumoasă are! Și cât iubesc eu autorul ăsta.”
4. Am învățat să gătesc cușcuș, amaranth și alte minuni din astea ce par exotice. Deh, am fost crescută cu pui la ceaun și tocană de ceapă. Rumenă în obraji eram, mare sunt.. Adunam păstăile de roșcov de pe jos și ne plăcea dulceața lor, acum sunt măcinate și s-au transformat în pudra de carob. Ai de mintea mea!
5. Am învățat să dorm și în picioare. Cine v-a spus că e frumos să aveți copii…v-a mințit!! E frumos, corect, e lucrul cel mai minunat, dar te seacă de energie. Merită, cu siguranță, dar putem spune că suntem obosite? Sau nu avem dreptul ăsta?
6. Am învățat să beau cafea și să fiu recunoscătoare pentru asta. Cafeaua e mult mai bună de când am devenit mamă.
7. Am învățat să folosesc bormașina și alte unelte din astea bărbătești. Ba chiar am primit de la soțul meu o șurubelniță, să nu-l iubești? E ca și cum ar recunoaște că sunt mai priceputa ca el. :))
8. Am învățat să fac selfie-uri. Nu râdeți! Când ești singur, poți face 100 de poze. Dacă ieși în ceață, dacă se vede coșul ăla încăpățânat din frunte, parcă ți-e rușine să ceri cuiva sa mai facă o poză, e ca și cum îi negi talentul. Așa….încărcător – bifat, lumină-bifat și start la pozat. :))
9. Am învățat că ridurile sunt tot acolo chiar dacă le rog eu să se estompeze până dimineața și chiar dacă le dau cu nu știu ce minunății de creme. Așa că…am ridicat batista albă în lupta cu ele.
10. Am învățat să mai fac și mișto de viață. Dacă o iau prea în serios, face pact cu ridurile și uite-așa sunt afectată. Nu mă mai scufund în flacoane de liv 52, în ceaiuri care promit liniște sufletească și somn ca de bebeluș. Râd de viață și îi râd în față. O provoc, trebuie să obosească ea.
11. Am învățat să renunț la a număra fiecare bănuț, miliardară nu mă trezesc mâine, așa că pot profita de ceea ce am.
12. Am învățat să spun nu și ce credeți? Nu mi s-a umflat limba. :))
13. Am învățat să nu mă mai iau în serios. Uneori mă simt de parcă aș avea 101 ani și nu știu câte taloane de pensie în sertar.
14. Am învățat că a face curățenie cu copiii în casă e ca și cum ai mătura curtea în plină furtună de toamnă.
15. Am învățat să las armele jos, că doar nu sunt vreun fel de Xena. Cum mă aborda cineva, cum garda sus și joc de glezne, de zici că așteptam provocarea la duel și trebuia să îmi aleg armele. Nu e așa. Șezi blând și bucură-te de viața, vorba aia.
16. Am învățat că o să învăț pentru toată viața. Mai să mă iau la mișto, mai să gătesc cine știe ce piciorușe de pui de baltă pe pat de nu știu ce rucolla, mai să fiu mamă, soție, vecină, prietenă și fiică. Nu sunt vreo wonder woman, nici nu știu dacă am învățat lucrurile care chiar contează în viață, dar știu că sunt mereu deschisă către noi orizonturi, că voi căuta mereu să mă transform exact ca vinul vechi și să capăt valoare cu timpul.
Mulțumesc! 🙂
Frumos textul tău, dar… mi-a plăcut cel mai mult ultimul punct, pe care îl consider și cel mai important în viață. Eu am „sărit” de 62 și tot mai învăț, căci mereu sunt lucruri noi ce trebuie „aprofundate”.
Ma regasesc perfect in punctele 2, 5 si 14 :)) Felicitari pentru aceste articole minunate !
Astea sunt cele mai funny :)))
Comic articolul, acuși fac și eu 30 de ani. Probabil voi scrie și eu un articol despre lucrurile pe care le-am învățat până la vărsta asta.
Îți mulțumesc! Îl aștept cu nerăbdare! Cine știe ce mai descoperim?! :))
:)))
Minunat articolul! Si eu am invatat (greu) sa spun si nu, arunc subtilitati cu privire la carti si, Doamne, de cate ori mi-am ars mancarea, stand sa vorbesc inca putin cu fetele… :)))
”Am învățat să spun nu și ce credeți? Nu mi s-a umflat limba.” 😀 Am râs cu lacrimi! Felicitări, Anca!
Și eu sincronizez momentul sosirii cărților cu acela când nu sunt ai mei acasă, e mai safe așa 🙂 Felicitări pentru un articol absolut minunat! <3
Îți mulțumesc mult! :)) pai nu învățăm noi? :)))
Citim cu bucurie articolele!
Asta mă bucură și mai mult! Atunci…să scriu mai des! :))
Inspiratie!
Să fie!
Interesant! Ca de fiecare data felicitari…
Imi place super tare modul tau de a povesti, as cumpara si as citi ceva scris de tine. Nu stiu daca te-ai gandit vreodata la asta. A mers ca unsa citirea asta la 5 minute dupa ce am intrat in casa din vijelia de afara, m-am incalzit si pe afara si pe dinauntru. Faza cu bormasina a fost comica tare si te-am asemuit cu mama aici, si ea este mesterul casei cand e cazul :)) Anul asta de Craciun impodobeam prin casa cu o prietena si am observat ca aveam o instalatie stricata, un fir rupt si nu se mai aprindeau toate beculetele. Prietena mea imi zice, arunc-o bai ca e 10 lei una la chinezi :)), dar eu m-am dus cu ea la mama…taieturi, incalzit cu bricheta, banda izolatoare si ce magie o mai fi facut ea acolo si instalatia era ca noua :)) A ramas prietena mea masca pentru ca nu stia ca mama are si abilitati din astea barbatesti. Deci femeia nu sta numai la cratita clar :)) Go go girls!!!
Se pare că am treabă anul asta.
superb articolul ,felicitari Anca <3 m-am amuzat citind acest articol dar m-am si regasit in unele lucruri punctate de tine !
Acum parca încep sa te cunosc mai bine…
Deci sunt si articolele mele bune la ceva :)))