-
2019 – Anca R. #poezii
2019 – Anca R. #poezii Tu, anule, să iei cu tineTot ce-a fost trist, greu și urâtȘi lasă numai lângă mineUn strop micuț de început. Și lasă dorul viu în sufletȘi oamenii ce-i prețuiesc,Mai lasă-mi, anule, un zâmbetȘi dă-mi putere să iubesc. Învață-mă despre iertare,Despre ce lecții mi-ai adus,Învață-mă ca să cresc mareSă dăruiesc din ce-am în plus. Lasă-mi, te rog, iar prin unghereUn pic de timp din timpul tăuEu fug prin clipe efemereȘi tot mă plâng când îmi e greu. Să-mi lași un pic de bunătate,Să știu cu altii s-o împart.Să pun eu dragoste în toate,Să uit amarnic să mă zbat. Să-mi dai puțin din goana taSă-mi lași buchet…
-
Soția aviatorului – Melanie Benjamin, recenzie
Soția aviatorului este un roman de o frumusețe tulburătoare. Dacă nu ai ști că este povestea adevărată a Cuplului Aerului, ai fi tentat să spui că, și pentru un roman de ficțiune, are prea multă dramă, prea multă durere. Din nefericire, spre rușinea mea, nu știam mai nimic despre viața lui Charles Lindbergh. Știam doar câteva lucruri, mai ales despre cariera sa. Cu ajutorul autoarei Melanie Benjamin, am citit o carte de excepție și am rămas nu doar cu un bagaj de emoții. Am rămas și cu multe informații prețioase, dar și cu dorința de ști mai mult despre Anne Morrow Lindbergh. Charles Augustus Lindbergh, Jr. (n. 4 februarie 1902 – d. 26 august 1974), cunoscut…
-
Prietena – Teresa Driscoll, recenzie
„Prietena” a reprezentat prima întâlnire cu autoarea Teresa Driscoll. Am și celălalt roman apărut la editura Herg Benet, Sunt cu ochii pe tine, dar acesta m-a „strigat” mai tare. Se pare că luna decembrie a fost, din punct de vedere literar, luna prieteniilor atipice. Vă aduceți aminte de cartea în care am întâlnit cuvântul „prieteni” rostit pe un ton dulce-amărui, aproape la fel de veninos precum sâsâiala unui șarpe? Ei, Prietena rămâne cam în aceeași notă. Mi-era teamă să cred, să mă încred în oameni. Și lucrul acesta a dat naștere celor mai rele scenarii în mintea mea. Fără a fi un roman complicat, Prietena îi oferă cititorului doza…
-
Crăciunul la Carnton – Tamera Alexander, recenzie
Crăciunul la Carnton a fost alegerea mea perfectă pentru aceste zile de sărbătoare. Când e mai potrivit să crezi în miracole, când renunțăm la orgolii și când suntem mai prinși de toată magia care plutește în aer? De Crăciun, da! Cea mai frumoasă perioadă a anului. Un singur regret am avut. Că nu a nins și la noi așa cum ningea la Carnton. Tare aș fi vrut să mi îmghețe un pic nasul și să văd dansul fulgilor jucăuși. Parcă altfel aș fi intrat în poveste.. Dar, chiar și cu temperatura de primăvară de afară, în compania unui ceai cald și ghemuită sub pătura mea preferată, am evadat la Carnton..…
-
Dă culoare clasicilor – Jane Austen, Mândrie și prejudecată
Dă culoare clasicilor – Jane Austen, Mândrie și prejudecată – este o carte specială! „Lady Catherine, o comoară mi-ați trimis!” Adaptat la ce avem noi aici ar fi: „Editura Rao, o comoară ați gândit!” „Dă culoare clasicilor” este o carte pe care o puteți cumpăra pentru voi sau pe care o puteți dărui oricui: oamenilor care au trecut prin aceste lecturi și se vor bucura să revadă personajele din romanele clasice, adolescenților care se feresc de cărțile clasice. Limbajul folosit, situațiile care astăzi par simple și ușor depășite, povestea lipsită de acțiunea după care alergăm toți. Acestea sunt motivele pentru care ei ar putea evita aceste lecturi. Dar Dă culoare…
-
Destinul unui anonim – Mihai (Balint) Papp, Maria Metco, recenzie
Destinul unui anonim este o carte cu un uriaș impact emoțional. Nu numai că aduce în fața noastră o bucată de istorie, dar ne predă și o lecție de viață care ar putea șlefui multe caractere. Nu mulți sunt oamenii care ar căuta să vadă lumina acolo unde domnește întunericul. Mihai (Balint) Papp este omul pentru care s-ar fi putut inventa zicala „omul sfințește locul”. Și aceasta este o poveste bazată pe fapte reale. Mi-a fost drag să îl cunosc, deși nu aș fi vrut să îl „cunosc” în aceste circumstanțe. Doamna Maria Metco, o autoare foarte dragă mie, a șlefuit memoriile domnului Mihai, le-a oferit acea notă de beletristică.…
-
Pactul conjugal – Michelle Richmond, recenzie
Pactul conjugal este o nebunie de carte! Mi-a plăcut atât de tare! Abia așteptam să întorc pagina și să aflu mai multe informații. Eram sigură că mă va surprinde la fiecare pas și nu de puține ori mi-a fost teamă de paragraful care urma. Abordarea este super interesantă, jocul de-a șoarecele și pisica asigură tensiunea pe tot parcursul lecturii. Și dacă e o stare care predomină în acest roman, pot să jur că aceasta este tensiunea. M-am întrebat, m-am mirat, m-am îngrijorat și mi-am dorit să se termine cursa aceea contra cronometru. “M-am așteptat, în privința căsniciei, să fie ca o ușă pe care intrăm. Ca o casă nouă, intri…
-
Prietenie trădată – Christopher Bollen, recenzie
Prietenie trădată este un roman cu o poveste foarte interesantă. Sunt sigură că unii cititori îl vor cataloga drept o bijuterie literară. Din păcate, cred că eu l-am ales într-un moment foarte nepotrivit. Sau poate că doar mi-am pierdut pașii prin Patmos, insula grecească de o frumusețe deosebită. O lume a constrastelor, plină de personaje efervescente, o insulă frumoasă, prietenie și bani. Ce lucruri pot merge prost aici? Multe. Și Ian Bledsoe nimerește în mijlocul unor evenimente care i-ar putea destabiliza existența. „O combinație egală de Graham Greene, Patricia Highsmith și F. Scott Fitzgerald, Prietenie trădată este o carte în același timp lirică și plină de suspans, scrisă îngrijit și…
-
Adio, New Orleans – Ruta Sepetys, recenzie
Adio, New Orleans sau cum îți dai din nou lista de lecturi peste cap. Am văzut-o pe Libris și am zis că trebuie să fie a mea, prea o așteptam de multă vreme! Ruta Sepetys m-a cucerit cu celelalte două romane de ficțiune istorică – Printre tonuri cenușii și O mare de lacrimi. Mi-a plăcut „Adio, New Orleans”. Este o poveste plină de căldură, de duioșie, de esență. Dar mi se pare că autoarea are o voce mult mai puternică în romanele inspirate de istorie. Acolo are doza perfectă de informație, realitate, emoție și poveste. În „Adio, New Orleans” a lipsit ceva, acel ceva care i-ar fi asigurat strălucirea. Este o…
-
Fata cu palton roșu – Kate Hamer, recenzie
Fata cu palton roșu a fost cartea pe care mi-am dorit-o cel mai mult la Gaudeamus. Am luat-o de pe raft, am stat câteva minute bune la coadă, dar a trebuit să plec și am lăsat-o acolo. Deja simțea revolta din sufletul meu și mi-am alertat prietenii. Bineînțeles, unul bun a făcut tot posibilul pentru a mi-o cumpăra. Știa ce înseamnă să te bântuie un titlu, mai ales când este dragoste la prima vedere. Cartea nu a stat prea mult pe raftul cărților de citit, prea mult îmi stăruise în minte. Vă întrebați dacă măcar a meritat agitația? Da și nu. Da, pentru că autoarea Kate Hamer a abordat dintr-un…
