-
Nix cel afurisit – Lena Coakley, recenzie
„Nix cel afurisit” este o cărticică super, super simpatică! Are o poveste amuzantă, caldă și lipicioasă! Și, cel mai important lucru, nu are un limbaj complicat și nici paragrafe luuungi și greu de citit. Eu am citit-o astăzi cu fetele mele și am rămas surprinsă să văd că Amalia mea o înțelege și o îndrăgește. Ilustrațiile au făcut-o mult mai ușor de parcurs și de înțeles. Și harta! harta o plasează în topul cărților preferate! Bine, am avut mai întâi o mini lecție despre zâne. Aflată sub vraja lui Tinkerbell și a prietenelor sale, ea nu acceptă că zânele pot fi și rele. Asta pentru că nu s-a întâlnit (încă)…
-
Dragoste în contratimp – Beth O’Leary, recenzie
„Dragoste în contratimp” este un roman bun precum este înghețata în ziua caniculară de vară. Mi-am promis mie că în zilele libere voi citi numai cărți ușoare. Aveam nevoie de o reîncărcare a bateriilor. Și romanul ăsta mi-a oferit-o. Mă gândeam că va fi ceva foarte, foarte lejer. Ba chiar mi-era teamă că mă voi plictisi. Am primit o doză sănătoasă de emoții diverse. Am citit aproape fără pauză și voiam mai mult pe măsură ce întorceam paginile. „Dragoste în contratimp” este un roman care subliniază frumusețea vieții, a dragostei și a prieteniei. Găsim câte puțin din toate: relații toxice, abuz emoțional, dorința de a depăși perioadele critice, familie și…
-
Atingerea – Claire North, recenzie – Libmag
„Atingerea” este prima mea întâlnire cu autoarea Claire North. A fost o întâlnire care o să se mai învârtă o vreme prin mintea mea. Întrebările nu și-au găsit toate răspunsurile. Imaginea nu este încă suficient de clară în mintea mea. M-am lăsat vrăjită de un subiect care este destul de nou pentru mine. Dacă mă gândesc mai bine, nu am mai citit altceva asemănător. A fost genul ăla de surpriză care te dă total peste cap, te năucește și te țintuiește în scaun. Cursa contra cronometru ar fi fost un deliciu dacă nu și-ar fi pierdut din intensitate la un moment dat. Am tot căutat de alaltăieri încoace ceva cu…
-
Booktag de Paște: cărți, lectură și recomandări
Booktag de Paște sau cum să te lași tentat de provocările din online. Laura de la Bookcaffe este vinovată de acest articol. Bine, mini-articol. Nu am căutat cărți cu tematică niciodată. Dar, de câțiva ani încoace, am căutat cărți specifice Crăciunului. Pentru Paște nu am căutat niciodată, așa că, acest tag va fi o provocare pentru mine (asta numai dacă mă pune să aleg cărți cu tematică). Ouă roșii: o carte cu o copertă roșie pe care ai vrea s-o citești în curând Carte roșie spui? Cred că se încadrează perfect Amnezic – Florentina Pandelea. Abia aștept să văd ce ne-a pregătit! Iepurașul de Paște: o carte pe care ai…
-
Maestrul minciunilor – Maureen Johnson, recenzie
„Maestrul minciunilor” este premiul care merge la romanul de față. Am văzut cartea într-o aventură virtuală pe site-ul Libris și i-am cedat. Dulce slăbiciune, ce mi-ai făcut? Ah! pentru cât de mult m-a mințit aproape că sunt tentată să nu mai citesc volumul doi. Aproape. M-am tot avântat spre final, am tot strâns din pumni. Rezultatul? Sunt în ceață. Complet. „Maestrul minciunilor” este o combinație reușită între un roman young adult și un thriller light. E un cocktail „slab alcoolizat” (și aici mă refer strict la senzațiile date de un thriller bun). Aș spune mai degrabă că este un roman de mister/anchetă. Mi-am promis mie că nu voi mai începe…
-
Rugă – Anca R. – poezii
Rugă – Anca R. Cum am ajuns noi triști și apăsați? De ce suntem zi după zi mai răi? De ce uităm de mamă și de frați? De ce uităm că suntem fiii Tăi? Tu ești perfect, noi suntem chipul Tău Dar te cioplim aievea-n lut și lemn De ce noi, Doamne, ne hrănim cu rău? Trimite Slava Ta și dă-ne-un semn. Ne-am rătăcit pe căi întunecate Și facem scut din vorbe ce rănesc Strângem pe listă zi de zi păcate, Uităm de tot ce-i bun, ce-i omenesc. Cununa ta de spini nu e uscată Îi punem noi mlădițe zi de zi, Și Tu ne ierți de fiecare dată, Tu…
-
Noaptea sufletelor – Sorin Oprea, recenzie, editura Univers
„Noaptea sufletelor” , apărut la editura Univers, este romanul de debut al autorului Sorin Oprea. Nu știam nimic despre dumnealui, numele nu îmi suna cunoscut deloc. Sorin Oprea este directorul Agenției Naționale Antidrog. Când am citit acest lucru am sperat că acesta va fi subiectul cărții: traficanți de droguri, rețele internaționale de spălare de bani. Și am avut parte de câțiva „stropi” din această parte întunecată a lumii. Dar nu acesta a fost subiectul principal. Partea bună este că mi-a plăcut mult mai mult scenariul autorului decât așteptările mele. Fiind un roman de debut, nu că nu ar fi și romane excepționale de debut, nu toate au mers ca unse.…
-
Un an la Oxford – Julia Whelan, recenzie
„Un an la Oxford” este un ceai parfumat, dulce-amărui. Scris într-un stil simplist, romanul poate părea o lectură foarte ușoară. La început, simplitatea m-a „deranjat” un pic. Pe măsură ce înaintam, mi-am dat seama că nu exista o altă manieră de a asambla această poveste. Spre final am înțeles că lucrurile astea nu pot fi explicate decât prin cuvinte simple. Am înțeles că este nevoie de simplitate pentru a evidenția și mai bine mesajul cărții. Este o lectură lejeră, caldă, până când lucrurile încep să capete contur. Până când îți dai seama că seamănă cu dușul ăla rece pe care viața iubește să ți-l ofere, pe nepregătite, uneori. Dacă mă gândesc…
-
Omul focului – Joe Hill, recenzie, Editura Herg Benet
Omul focului – un roman cu un subiect original și captivant. Mi-a plăcut și mai tare pentru că mi-a hrănit întrebările despre cum ar arăta sfârșitul lumii. Cred că toți ne întrebăm cum ar arăta ultimele zile ale bătrânei noastre planete. Viziunea autorului se apropie cel mai tare de scenariul meu. Numai că el este mai plin de imaginație, un pic mai sadic și un pic mai insensibil. Romanul ar fi fost unul de cinci stele, dar (da, acel „dar” minunat) a fost un pic prea lungă. Mi s-a părut că nebunia cu epidemia focului cădea din când în când pe locul doi. Că totul se muta cu luminile din…
-
Manual pentru femei de serviciu – Lucia Berlin, recenzie
„Manual pentru femei de serviciu” este mai mult decât un volim de proză scurtă. Este o invitație la o discuție amicală, o discuție intimă cu un om care își dezvăluie fiecare secret. Nu există granițe în această carte de povești pentru oameni mari. Lucia Berlin împletește istorii personale cu bucăți de ficțiune. Nu știi unde să plasezi liniile de hotar, nu știi care este adevărul și care este ficțiunea. Totul este natural, brut, sincer. Te șochează, te vrăjește, îți face pielea să se înfioare. “Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape.” Deși nu sunt o mare iubitoare de proză scurtă, acest volum-eveniment mi-a mers la suflet. Uneori…
