2017, mai am doar câteva cuvinte…

2017 în câteva ore vei deveni istorie. Pentru unii ai adus bucurii, pe alții i-ai încercat. Ai fost compus din milioane de clipe care au trecut diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru mine ai fost un an mult mai bun în comparație cu alții. Vezi cum văd eu partea plină a paharului? M-ai lovit cu grăunțele tale de nisip și m-ai transformat într-o variantă mai bună. Câteva firicele de nisip le-ai cam irosit, am fost cam oarbă la ceea ce voiai să îmi transmiți și reticentă când a fost vorba de acceptare.
2017, ai fost diferit. Dacă aș putea te-aș asemăna cu mine. Când cald și calm, când arțăgos sau pus pe șotii. Ai râs, ai plâns, te-ai îmbufnat, ai suspinat în pumni și ai fost gata să ștergi totul dintr-o singură mișcare. Apoi te-ai calmat. Singur. Nu ca în reclamele alea cu bețișoare chinezești sau cu ăl mai bun ceai pentru relaxare. Singur. Devii furtună atunci când cineva se ia de toate idealurile tale, când cineva te judecă fără să te cunoască, apoi te liniștești și ești mai zen decât practicanții de yoga. Ai fost liniștit, dar și când ți-ai ieșit din pepeni…mai că botezau americanii vreun uragan după numele tău. L-or fi botezat între timp? mmmm, temă pentru acasă.
2017, mi-ai adus oameni noi. Mi-ai și luat câțiva ( nu pentru totdeauna, că altfel ne supăram). Nu te cert. Trebuia să lași și ceva teme pentru 2018, cine știe ce îi scornea ăstuia prin minte? Mi-e și frică de el. Mai știi băiatul 2000? Anul ăla cu profețiile, cu sfârșitul lumii. Păi dacă atâtea zvonuri a avut el în primul an de viață, ia gândește-te la 2018 care este majoratul? Mi-e și frică să scot capul din plapumă pe 1 ianuarie.
2017, tu mi-ai luat câteva kilograme. Eh, aici ne supărăm. Știi de ce? Pentru că mi le-ai dat înapoi pe sfârșit de an. Înainte dădeam vina pe sarcină, pe copil, pe alăptare. Fiică-mea a mică are aproape 4 ani, nu mai ține. Trebuie să dau vina pe cineva, așa că dau vina pe tine. Tu pleci și la despărțire nimeni nu scoate ochii și mai trecem și noi cu vederea. Hai că te cinstesc cu o cupă de șampanie. Auch, asta câte calorii are?
2017, tu m-ai făcut blogger. Mamă, cum sună asta! Nu sunt vreun influencer, nu dau tonul în nimic, nu am nșpe mii de followeri din ăștia, dar îmi place să stau pe aici. Mă întreba cineva cât câștig. Ehe, dacă vă dau numărul de cont … o luați razna. E pe 0. Da, 0,000. Bine că nu e pe minus. Asta e ceva pentru mine, pentru sufletul meu. Nu urmăresc să câștig ceva ( da e bine când mai pică vreo carte 🙂 ). Blogul a devenit ca o masă la care mă pot așeza indiferent de oră să stau cu prietenii. Eeee, de unde? Blogul este un fel de paravan pentru vorbitul de una singură prin casă. Nu mai vorbesc de una singură, nu mai bodogăn, deschid laptopul și îmi așez frumușel ideile. Terapie, dom”le! De-ar ști ăștia ca mine de metoda asta … multe cabinete de psihologie ar da faliment. Notați repejor: cititul și scrisul te vindecă. Și de a fi depresiv și de a fi agramat.
2017, ți-am spus că la despărțiri nu scoatem ochii? Ți-am spus, dar regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Eu te cert pentru miile de clipe în care am fost singură. Pentru sutele în care am fost nervoasă mă cert singură, nu te deranja.
2017, îți dau voie să mă pedepsești pentru clipele pe care le-am pierdut aiurea. Pentru toate cuvintele bune nerostite, pentru îmbrățișările neoferite și pentru timpul luat pe credit. Grăbește-te!! Oferta expiră la 00:00 trecute fix!
Te mai îmbrățișez o dată și te rog să îi spui lui 2018 să ia lecții de la tine! Anul ăsta nu accept restanțe!