1991 – Prima anchetă a lui Sharko – Franck Thilliez, recenzie

1991 – Prima anchetă a lui Sharko este spirala pe care am coborât în timp, în anii pe care nu mi-i pot aduce prea bine aminte. Grație romanelor de această factură, cu anchete făcute fără programe speciale, fără tehnologie, pot cunoaște pe interior anchetele old school, cu dosare groase, pline de notițe și indicii. Pot pătrunde în lumea de altă dată, cu departamente pe care încep să le simt ale mele, ca un cocon din care învăț să fac parte.

Cumva, cu aceste romane simt că eu devin un anchetator mai bun, mai pregătit pentru următoarele lecturi din această categorie. Învăț să privesc în unghiurile acoperite, acolo unde nu mulți s-ar aventura, după lucrurile care se ascund la prima vedere.

Anchete old school

Pentru împătimiții de romane polițiste/thriller, Franck Thilliez nu este un teren necunoscut. Pe numele lui este deja deschis un dosar plin de cuvinte frumoase, laudative, cu indicii și indicații pentru a-i cunoaște întregul parcurs, întreaga scriitură. Nu vi se pare și vouă că are un nume predestinat pentru astfel de romane? Thriller – Thilliez? Sau sunt doar eu?

Pentru mine, opera lui Thilliez a fost un teren nou, neexploatat, plin de traume, capcane și moarte. M-am temut de cartea asta cum nu m-am temut de niciuna în ultima vreme. Era ceva ce nu mă convingea, o simțeam ca pe o pastilă amară, pe care știam că trebuie să o înghit pentru a mă face bine. Numai că, nu m-a făcut bine, dar mi-a plăcut al naibii de mult să o înghit! Are sens?

1991 – Prima anchetă a lui Sharko

Thilliez a creat un personaj pe care cititorii îl cunosc și-l apreciază deja. Pentru mine, după cum vă spuneam și mai sus, Thilliez și Sharko nu făceau parte din fișetul personal, plin cu dosare și hârtii de păstrat aproape. Am primit o carte, câteva piste pe care trebuia să alerg în căutarea adevărului și am fost lăsată așa, într-un întuneric primejdios și sumbru ca moartea. Primele pagini au fost dușul rece pentru care nu eram pregătită deloc. Am avut nevoie de câteva clipe de răgaz înainte să mă aventurez în ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai nebune cărți citite vreodată!

Am regretat teribil faptul că m-am îndoit de carte și de puterea lui Thilliez de a-mi livra o poveste greu de uitat. Aproape că mi-am și cerut iertare de la personaj. Dar am fost prea fermecată de tot ce s-a întâmplat sub ochii mei, m-am minunat de toate întorsăturile de situație, de riscurile asumate de Sharko… Când pericolul își aruncă cei mai negri și mai periculoși demoni în ringul de luptă, cine mai are timp de scuze, nu-i așa?

Skarko – „botezul” unui anchetator

După cum vă spuneam, cititorii sunt familiarizați cu Sharko, dar au apărut întrebări din partea lor. Așa s-a decis Franck Thilliez să meargă pe firul timpului și să le redea celor fermecați de inteligența și prezența de spirit a inspectorului de poliție „botezul” carierei sale. Nu mă așteptam la cazuri ușoare, dar nu mă așteptam nici la un asemenea caz! O cutie a Pandorei, plină ochi cu cele mai întunecate și mai neașteptate elemente! Deși nu sunt descrise cu o sumedenie de detalii, scenele crimelor stârnesc fiori reci. Totul parcă prinde viață sub ochii cititorului și asta face din experiența cititului una de neuitat.

Dacă aveți stomacul sensibil, s-ar putea ca primele pagini să vă afecteze pentru câteva zile. Eu am avut permanent o stare de greață, vizualizam întunericul, moartea, muștele care roiau. Simțeam putreziciunea, sângele, moartea, teama. V-am spus că primele pagini au fost dușul rece pentru care nu eram pregătită. Știți ce? Uitați de duș. A fost o cadă plină cu gheață, o adevărată și uriașă cadă plină cu gheață.

„Mirosul îi agresă nările până la limita suportabilității. Apăsă pe un întrerupător cu cotul. Primul șoc vizual a fost spectacolul muștelor blestemate, aglutinate cu zecile în pete întunecate. Două radiatoare electrice încadrau patul și difuzau o aură roșiatică, iar un al treilea funcționa lângă intrare. Caserole în care băltea apa erau răspândite pe sol.”

1991 – Prima anchetă a lui Sharko

Întreaga poveste este alcătuită cu atenție, cu indicii plasate strategic și porți deschise numai cât să te țină prizonierul întregului scenariu. O coincidență sau un joc psihologic? Un bărbat primește într-o scrisoare un fel de ghicitoare.

Apoi, dacă expeditorul avea dreptate, bărbatul avea să găsească numele unei femei într-o poezie indicată de acesta. Un alt indiciu avea să-l poarte într-o scară de bloc, deschizând o cutie poștală. Acolo, așa cum nu s-ar fi așteptat nici în cele mai negre coșmaruri, bărbatul avea să găsească o poză. Iar poza avea să-i conducă pe anchetatori într-un fel de antecameră a iadului. Cum altfel ai putea numi o scenă a morții atât de grotescă, de înfiorătoare?

Criminalul, cu mintea mai bolnavă decât cele mai întunecate scenarii, le lasă polițiștilor niște indicii. Conduceau oare spre alte crime sau spre dezlegarea acesteia? Posibilitățile erau nenumărate, mai ales că aceștia găsesc la fața locului crimei și un perete plin cu poze. Copiii care apăreau în ele erau speriați și încercau să-și acopere zonele intime. Era moartea acestei femei doar cheia care deschidea iadul? Da. Așa a fost. Și ce a urmat a fost nebunesc! O cursă nebună, punctată de pericole și emoții.

1991 – Prima anchetă a lui Sharko

1991 – Prima anchetă a lui Sharko este o carte pentru cei care iubesc să fie în prima linie, acolo unde pericolul mușcă cel mai tare și lasă cele mai ascuțite urme.

„Cei care violează și ucid rătăcesc pe aceleași străzi ca și noi ceilalți, bine integrați în societate. Își scot gunoiul, își salută vecinii. Unii au soții, plozi, se descurcă… Mai spune-mi că este imposibil te intersectezi cu el când te plimbi sau când te duci să iei pâine…”

1991 – Prima anchetă a lui Sharko a apărut la Editura Tritonic și poate fi comandată de aici.

Dacă sunteți curioși, vă invit să vedeți și alte păreri pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Falled, Citește-mi-l, Fata cu cartea, Ciobanul de azi; Analogii, antologii.