12 ore pentru a spune te iubesc. Vor fi ele o binecuvântare sau un blestem? Va fi destul timp pentru a salva iubirea sau se vor pregăti protagoniștii de un rămas bun?

Romanul scris de Olivia Poulet și Laurence Dobiesz mi s-a învârtit ceva vreme prin gânduri. Descrierea îmi rămăsese vie în minte și romantica din mine activată la nivel maxim. Deși vara caut mai mult cărți thriller, de preferat romane nordice (sânge rece pentru veri caniculare), iată-mă în ultima vreme căutând povești romantice, cozy, cu iz proaspăt de vacanță și iubire. Știam că voi păși pe marginile ascuțite ale durerii, că îmi voi simți sufletul prins în piuneze, strâns printre aparate de măsurat, termeni medicali și liniștea care nu prevestește nimic bun. Dar eram pregătită, voiam să le cunosc iubirea și să o celebrez alături de ei.
„O să vă frângă inima, dar o să vă facă, totodată, să iubiți viața!“ – HEAT
Evident, mă și temeam de lucrurile pe care urma să le descopăr. Dacă Pippa avea niște secrete dureroase, dacă Steve era responsabil pentru toate? Daca iubirea lor nu era atât de sigură și de puternică? Și dacă va fi puternică dar soarta va decide ca Pippa să joace de-acum roluri în cer? Vedeți? Cam atât de multe întrebări și piste îmi făuresc înainte să pornesc în călătoriile mele literare. Apoi, fix ca un copil în fața unei jucării noi, mă las fermecată de ce se întâmplă sub privirile mele. Las vraja să se întâmple și mă pierd în lumea care e gata să mă înghită pe de-a întregul.
12 ore pentru a spune te iubesc
12 ore pentru a spune te iubesc sau 12 ore pentru a spune de ce te iubesc? Steve Gallagher părea să o iubească pe Pippa încă din ziua în care a cunoscut-o. Trăise alaturi de ea iubirea până când, într-o noapte, un accident cumplit o aruncă pe femeia iubită pe un pat de spital. Inconștientă, conectată la aparate și cu posibilitatea mare de a-și pierde viața, Pippa este acum doar umbra celei care a fost: plină de viață, efervescentă, solară și volubilă, mereu pusă pe șotii, mereu deschisă către lume și lucruri noi.
Pentru că doctorii îl sfătuiesc să-i vorbească și să încerce să o aducă înapoi, Steve se supune. Nu-i citește cărți, nici roluri, nici piese de teatru. Nu-i cântă și nu-i promite. Îi vorbește despre ei. Despre cum s-au cunoscut, despre cum s-a prefăcut el a fi un fotograf de succes numai pentru a o invita acasă, în „studioul” lui.
„O carte delicios de romantică!“ – KEIRA KNIGHTLEY
Nu se poate dezlipi de patul soției sale și nici nu se agață de faptul că el nu știa unde și către cine se îndrepta soția sa înainte să facă accident. Era noapte, era târziu și martorul spunea că Pippa scria de zor mesaje pe telefonul ei. Dar el nu o cunoștea pe acea Pippa. El o știa atentă, complet împotriva folosirii telefonului la volan. De ce fusese atât de supărată? Ce se întâmplase cu ea? O să primească răspunsurile astea, poate. Acum trebuia să-i vorbească, să-i clădească din cuvinte calea spre el, înapoi în lumea și-n casa lor.
Te iubesc, întoarce-te la mine
„Plină de umor și de-a dreptul emoționantă… O poveste de dragoste unică!“ – METRO
Atitudinea lui Steve vă va înduioșa, sunt sigură. Și eu am fost impresionată de grija, atenția și nevoia lui de a o cuceri și proteja pe femeia iubită. Dar mi-am păstrat o doză mică de suspiciune. Am simțit că de el fugea Pippa. Nu mi-era clar motivul însă. Cum să-i găsești un nod în papură omului care pare să respire, trăiască, iubească o femeie până dincolo de orice limite trasate de alții?
Noaptea pe care o petrece în spital, vorbindu-i despre iubirea lor, devine o aducere aminte extrem de emoționantă și de plăcută, dar și un fel de declarație atipică de dragoste. Ne este clar de ce, cât și cum o iubește și devenim martorii intimi ai legăturii lor. Eu mi-am putut închipui întreaga scenă. Un salon micuț, lumină redusă, aparate care scot sunete ciudate, cearceafuri albe, o femeie plină de tuburi și fire, o mână întinsă și o altă care o cuprinde strâns dar atentă să nu miște ceva. Un bărbat care vorbește și nu știe dacă plânge pentru ce trăiește sau ce-au trăit, pentru ce are sau pentru ce va pierde, pentru că o are sau pentru că îi va fi imposibil să trăiască cu dorul ei.
12 ore pentru a spune te iubesc
Îmi tot simțeam sufletul strângându-se pe măsură ce întorceam paginile. Mă apropiam de final și tresăream la fiecare pas, de fiecare dată când un cadru medical intra în cameră sau un aparat medical mai scotea un sunet. Așteptam ca el să spună „bâz, bip, clic, respirație.”. Știam astfel că ea este încă aici, că îl ascultă și că, dacă soarta voia, va găsi din nou calea spre el. Va fi prea târziu pentru ei? Asta veți afla voi.
Mi-a plăcut cartea. A fost liniștită, ușor de urmărit și autorii au reușit să păstreze o atmosferă intimă, punctată de dragoste și amintiri emoționante.
„Vreau să fiu aici pentru totdeauna. Noi doi. „Oprește-te, timp! Fii prietenul meu. Oprește-ți ritmul galopant, armăsar cu picioare repezi. Lasă-mă să rămân aici mereu. Sunt acasă în sfârșit.
Protejată, în siguranță.
Iubită.”
12 ore pentru a spune te iubesc a apărut la Editura Nemira și o puteți găsi aici.
Data apariției: 30 mar. 2023
Titlu original: 12 Hours to Say I Love You
Autor: Olivia Poulet și Laurence Dobiesz
Traducător: Anamaria Scarlat
Editura: Nemira
Colecția: Damen Tango
Format: Paperback
Nr. pagini: 414