Un cartier select este povestea care dă glas multor adevăruri. Pe unele le ținem ascunse din comoditate, pe altele pentru că ne-ar lipsi de validarea socială. Societatea este o paletă de culori. Nu poți picta un tablou minunat dacă nu amesteci culori. Nu poți obține o comunitate frumoasă dacă nu amesteci nuanțe și personalități diferite.

Romanul ăsta m-a găsit într-un moment în care sufletul avea nevoie de o poveste caldă, de personaje veridice, umane. Therese Anne Fowler a reușit să capteze esența fiecăruia, să o împletească într-o cunună plină de dramă, rasism, diferențe sociale, iubire și suferință.

Nu știu de ce mi-a fugit gândul la ea. Nu știu de ce am ales-o din teancul multelor cărți care mă așteaptă pe noptieră. Dar am simțit impulsul și nu i-am putut rezista. Și mă felicit pentru alegerea făcută!

Un cartier select
Un cartier select

Un cartier select – o lume mare, dar nu loc pentru fiecare

Unele cărți se remarcă prin conținut. Altele primesc un final pe care nu-l poți uita ușor. Deși mi-a plăcut povestea și modul în care autoarea a ales să ne-o prezinte, finalul este cel care m-a emoționat și m-a întristat. Nu mi-a eliberat sufletul iemdiat, l-a ținut captiv acolo. Și asta pentru că am simțit că povestea lor nu s-a încheiat acolo. Pentru că am simțit că viețile le-au fost radical marcate de tragedia care i-a adus împreună. Ne influențează tragediile, știm deja că din bine prea puțini învață. Avem nevoie de cutremure care să demoleze întreaga construcție instabilă pe care o construisem din principii și jumătăți de măsură, din aparențe și judecăți de valoare.

Poate că ar fi fost mai bine să vă expun doar personajele, să vă las pe voi să vă prindeți în plasa lipicioasă pe care autoarea o țese cu migală. Ne-o expune de parcă am sta de vorbă cu un locuitor din acest cartier select. De parcă el ar veni să ne spună povestea, de pe margine, fără să fie implicat direct. Pentru că doar o voce neutră ar putea să redea fidel întâmplările acelea. Pentru că doar un om care nu a simțit respingerea și suferința ar putea vorbi detașat despre acestea.

Iubire și acceptare

Putem conviețui dacă nu suntem de acord? Putem pune la zid toate principiile de viață ale altora? Ce înseamnă să fii un vecin bun? Ce înseamnă acceptarea? Ce înseamnă asumarea și responsabilitatea? Ce înseamnă comoditatea? Ce înseamnă compromisul?

Le vom găsi răspunsuri acestor întrebări. Pe unele le vom descoperi în timpul lecturii, pe altele la câteva ore mai târziu. Ne vom pune în locul personajelor și ne vom simți măcinați de întrebări, de vină și de verdicte false.

Două familii din Oak Knoll, o comunitate plină de verdeață și de vecini binevoitori, sunt căile noastre de acces în povestea lui Fowler. Prima familie este formată din mama afro-americană și fiul acesteia. Existase și un soț, respectiv un tată, dar moartea trecuse secerător prin această familie. Valerie era inteligentă și dedicată fiului său. Era profesoară și membră a unui grup simpatic de lectură. Dar toate calitățile sale păleau în fața pigmentului pielii sale. Era de ajuns să o vezi. Neagră și oportunistă. Nu noi o judecăm, noul ei vecin o face. El o vede așa, el o reduce la nimic. El și orgoliile sale, el și ambițiile sale.

Valerie mai avea o mare iubire: plantele. Și iubea cel mai mult un copac: stejarul uriaș din curtea sa. Stejarul era simbolul a tot ce trăise ea, martorul mut al pierderilor și al schimbărilor din viața ei. Și stejarul este amenințat de renovările din curtea vecină. Era stejarul doar scânteia care aprindea focul ce mocnea sub straturi de bunăvoință aparentă?

Un cartier select – putem conviețui împreună?

Familia Whitman putea trece drept modelul ideal de familie din clasa superioară. Nu fuseseră mereu bogați, dar Brad Whitman reușește să dea lovitura. Situația lor financiară escaladează și multe uși li se deschid. Brad se bucură de noua poziție, Julia poate să le ofere fetelor sale educația mult dorită și lucrurile necesare. Era evident că uitase de rulota plină de mucegai și gândaci. Își permitea acum foie gras și șampanie scumpă. Deveniseră selecți și selectivi.

Julia nu mi-a păcut deloc. Mi-a dat impresia că s-a ascuns în spatele posibilităților financiare, și-a făcut un culcuș călduț și a ales să închidă ochii. Brad este exemplul perfect al oportunistului, al celui care poate călca peste și pe oricine pentru a ajunge la ținta sa.

Lucrurile se inflamează când între adolescenții din aceste familii se înfiripă o poveste de iubire. Ea, Juniper Whitman, albă și pură, bogată și inteligentă. El, Xavier, mulatru, cu păr auriu, jumătate alb – jumătate negru, ambițios și șarmant. Erau copiii instrumentele care puteau aduce pacea sau materialele inflamabile care aruncau totul în flăcări?

Un cartier select – destine condamnate

Povestea nu este una plină de situații dramatice și răsturnări de situație. Așa cum am spus mai sus, finalul este cel care îi stabilește poziția definitivă. Finalul este cel care o face diefrită, dureroasă și de neuitat. Există atâta încărcătură emoțională, atâtea promisiuni și atâtea regrete.

Adevărul este dureros uneori. El poate schimba vieți. Pentru totdeauna. Cred că Un cartier select ne predă lecția empatiei, a acceptării, a iubirii. Este un roman cald, emoționant și plăcut. Mie mi-a adus furtună de emoții în suflet și mi-a fost greu să mă despart de personaje. Și de stejar.

Recomand!

Un cartier select a apărut la Editura Litera și poate fi comandat de aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Therese Anne Fowler

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Buzz Books

Nr. pagini: 384

Traducator: Alexandra Axinte-Cristea

Lasă un răspuns